CÂND VINE CUTREMURUL CEL MARE ?

de Mihai G. Tănase

                                                                 Specialitatea mea ca inginer este aceea de inginer construcții civile, industriale și agricole. Cum s-ar zice azi în romgleză: inginer civil. De-a lungul timpului s-a tot schimbat denumirea facultății, nu știu care au fost motivele, și nu mă interesează pentru că aceleași materii s-au studiat, în general. Ceea ce vreau să arăt este lucrul următor: Pe parcursul anilor de studiu au fost introduse, colateral, materii care să-ți permită o bună colaborare cu celelalte specialități în construcții. Aceste specialități ar fi: arhitectură, căi de comunicații (drumuri și poduri), instalații pentru construcții, hidrotehnică, geodezie sau utilaj pentru construcții. Acum nu înseamnă că unul care a făcut facultatea de civile este mare inginer și specialist în aceste domenii. În fond aceste domenii sunt vaste și foarte bine definite. 

                                                      De ce am făcut această prezentare ? Pentru a se înțelege că, fiecare trebuie să vorbească despre domeniul lui și să aibă bunul simț a nu intra în necunoștință de cauză,  peste specialitatea altuia, aiurea.

                                                             De o bucată bună de vreme se perindă pe la tv., în spațiul on line sau în presa scrisă și audio tot felul de persoane diletante, neaveniți, impostori sau alții care își dau cu părerea despre seismologie. Seismologia este o știință aparte față de domeniul intrinsec al construcțiilor și are ca obiect studiul mișcării pământului în urma cutremurelor. Datele obținute de către seismologi sunt folosite de către inginerii constructori la proiectarea antiseismică a construcțiilor.      Când se discută despre cutremure ca atare, cei care sunt pertinenți în acest domeniu ar trebui să fie seismologii. În momentul de față, nu mai sunt seismologi cu autoritate morală, pe care să-i credem (or fi în formare). Acum, intervine și celălalt aspect: nu poți să discuți chestiuni de specialitate cu masele largi de oameni. Nu se poate, nu suntem la Cântarea României !

                                                                                  De dimineață am citit un articol pe net, în care se dau asigurări că până în 2040 nu va fi niciun cutremur major, argumentul fiind că s-au inventariat cutremurele anteriore și mai avem o perioadă de acalmie seismică de vreo 15 ani. Așa să fie ?

                                                         Am avut un prieten la CFPS - Centrul de Fizica Pământului și Seismologie, actualul INCDFP, dr. Vasile I. Mârza. (Acesta a decedat în 2006, în Brasilia unde era profesor asociat seismolog la universitatea din capitala Braziliei.) Vasile lucra, prin anii '80, la un studiu sub îndrumarea acad. Liviu Constantinescu (o personalitate remarcabilă a seismologiei românești), privind predicția cutremurelor în România. După ce a inventariat toate cutremurele întâmplate (cele pentru care s-au găsit izvoare scrise) a aplicat teoria probabiltăților din matematică (el la bază avea facultatea de fizico-matematică) și la ce concluzie au ajuns cei doi ?  Următorul cutremur major, după cel din 1977, va fi în 2006 !  Azi, suntem în 2024 și cutremurul nu a venit, încă ! (Studiu respectiv, cu siguranță se găsește la INCDFP.)

                                                               Cutremurul de venit cu certitudine va veni, dar nu se știe nici ziua, nici ceasul !

                                                                                Și până atunci ce să facem ? Ce am făcut și din 1977 și până acum ! Consolidarea clădirilor nu este o soluție !

                                  Soluția nu este la ingineri, este la Guvern !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com 

EVALUAREA NATIONALĂ 2024

de Mihai G. Tănase

                                                              Săptămâna trecută s-a încheiat evaluarea națională a elevilor din cl a VIII-a. Rezultatul: un dezastru ! Eu nu înțeleg de ce se comentează atât, când nu este nimic de comentat. Profesorii ce i-au „luminat la cap” pe elevii cu pricina tot dau explicații în mediu on line scuzâdu-se. Ei nu fac parte din populația României, ei sunt din altă parte și dau sfaturi cu ce o să facă de acum înainte. Ce rușine !  Nu a trecut multă vreme de la finele anului școlar trecut, când au amenințat guvernul că îngheață anul, dacă nu le măresc salariile și ce au făcut ? Dacă știu ce este aia morală ar trebui să meargă la guvern (fără hărmălaie) și să-l întrebe: în ce cont să depunem jumătate din salariul încasat până acum ? Să termine cu opinia părinților, care de altfel nu sunt departe nici ei față de copiii lor. Îi tot implică în pregătirea elevilor. Practic, o vorbăraie goală !

                                                         Situația pregătirii intelectuală a elevilor la toate nivelurile ar trebui sa fie o preocupare primordială a factorilor de decizie în România și eu cred că, nu este ceva de nerealizat !

                                                              Acest rezultat la evaluarea națională mi-a adus aminte de bancul care circula prin anii '70:

Cei trei șefi de stat, Brejnev, Nixon și Nea Nicu, se rugau concomitent la Dumnezeu. Brejnev, ajută-mă Doamne, americanii s-au pus pe înarmare, au dezvoltat industria la maximum etc. și cred că în curând ne vor depăși. Dumnezeu: nu vă fie teamă, munciți din greu și americanii nu vă vor depăși. Nixon, la fel și el. Dumnezeu: nu vă lăsați, munciți în continuare și rușii nu vă vor depăși.  Nea Nicu ședea pe treptele CC-ului plângea și se ruga: Doamne nu știu ce să mă mai fac. Aia nu e, aia nu e... Atunci Dumnezeu s-a așezat, pe scări, alături de Nea Nicu și a început să plângă și El.

                                          Nu râdeți, că nu-i de râs !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com  

TESTELE PISA ÎN ROMÂNIA

de Mihai G. Tănase           

                                                                

                                              Recent s-au ținut testele PISA în România. În urma rezultatelor a reieșit că România este cu un loc înaintea Bulgariei, care este pe ultimul loc. Și de aici tot felul de articole apărute în mediul on line și nu numai, cu aprecieri diferite atât la nivelul copiilor cât și al profesorilor.

                                                    Să lămurim puțin problema ! Ce sunt aceste teste și de unde vin ele, în ce scop ?

                                                        În anul 1948 a luat naștere Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică cu sediul la Paris, la care a aderat un număr de 38 de țări (România nu a făcut parte atunci). Această organizație a lansat PISA - Programme for International Student Assessment. Din anul 2000 România a luat parte la acest program. Scopul său este de a evalua elevii pe plan internațional înainte de terminarea stadiului obligatoriu de învățământ și de a constata cam ce este în capul lor relativ la domeniile: citire/lectură, matematică și științe.

                                                          Am văzut testul de matematică. Sigur, pentru cineva avizat acesta este o prostioară: Să se determine poziția unor planete din sistemul solar față de Soare prin compararea distanțelor exprimate în u.a. (unități astronomice) și km. Toată filozofia era să transformi unitațile unele într-altele. Da, dar această problemă nu se învață în perioda învățământului obligatoriu. Aceste teste s-au adresat copiilor cu vârsta de 15 ani. Problema se încadrează la Analiza dimensională. Acest aspect se studiază la facultațile tehnice, în anul I, II de studiu.

                                                         Nu trebuie să ne grăbim să punem o ștampilă pe participanți, ci mai degrabă cei ce se ocupă cu programele de învățământ să se hotărască ce vor să facă. Vor ca elevii să participe la astfel de teste, să corecteze programele școlare. Nu văd ce beneficiu ar fi să le mai introducă și Analiza dimensională, sau altele similare. După părerea mea, situația nu-i așa de gravă cum vor unii să o prezinte. În altă parte sunt deficiențele !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com   

DIN CURTEA MĂNĂSTIRII ÎN CURTEA ȘCOLII

 

                                                  Școala și Mănăstirea din Brebu - Prahova

  de Mihai G. Tănase 

                                                                                      Despre Mănăstirea lui Matei Basarab, ctitorită la anul 1650, găsim date interesante pe net; ceea ce este mai puțin cunoscut este despre istoria clădirii Școlii, care astăzi se numește Matei Basarab.

                                       Am să fac o descriere succintă a acesteia, așa cum am găsit-o în Monografia comunei Brebu, scrisă de către Ioan Gratie - Învățător superior și fost director la această școală. Un exemplar din monografie ar trebui să se găsească la Primăria comunei, din anul 1988.

                                                         În anul 1910 s-a hotărât construirea acestei școli. Clădirea era tip parter cu patru săli de clasă și de departe se vedea după stil că este o școală tipic de țară. Construcția nu a durat mai mult de un an (nu a avut cine să le ceară tot felul de avize)  așa că anul următor i-au făcut sfeștania. Prin anii   '58 - '59 școala a devenit neîncăpătoare și tovarășii au hotărât supraetajarea sa și după '89 i-au pus și termopane. Nici la supraetajare și nici la aplicarea termopanelor nu i-a păsat la nimeni că această clădire nu mai arată a școală. Ce să facem ? N-avem bani pentru așa ceva ! Sau poate mai știu eu, nu sunt arhitecți pe la județ. E și asta o variantă ! În orice caz, cum arată acum: arată ca dracu' (să-l citez pe Petre Roman - la Revoluție) în ansamblul Școală - Mănăstire.

                                                   Până pe la șapte ani timpul mi-l petreceam în cea mai mare parte prin curtea mănăstirii și evident în biserică. Participam la toate slujbele și nu înțelegeam nimic. Mergeam la aproape toate înmormântările, de parcă eram rudă de gradul doi sau trei cu defunctul sau nu mai spun de cununii.  La sfințiri de troițe și la tot ce avea legătură cu biserica.  Odată, la o cununie, înainte să înceapă slujba trec printre ginere și mireasă. Ce gălăgie am putut să am acasă. Niște babe le și transmisese la părinți ce boacănă am făcut eu în biserică: vezi Doamne că cei doi se vor despărți. Niște prostii ! Oamenii au avut copii și au murit de bătrânețe. Mult mai tîrziu am aflat cum este cu biserica și superstiția. Ce să spun ? Biserica era locul meu de joacă !

                                                       A venit și timpul când am mers la școală. Primul învățător a fost un bărbat de vreo 25 de ani. Avea Școala Normală. Era calificat. Norocul meu. Era oltean. Se căsătorise la noi în sat tot cu o învățătoare și aici a rămas. S-a naturalizat brebean și aici a și murit. El mi-a pus condeiul (nu creionul sau stiloul) în mână și m-a învățat aritmetica și să citesc. Era un tip pasionat de această meserie. L-am întrebat acum niște ani, de ce nu și-a dat diferențele să ajungă și el profesor. Mi-a zis: eu am învățat să ajung învățător nu profesor; am o mare satisfacție când aud că un elev de al meu a ajuns mult mai sus decât mine. Problema este că după abia 25 de ani trăiesc această satisfacție, dar eu am vrut sa fie așa.

                                                                 După primele patru clase am început studiul pe ore și materii: fiecare profesor cu materia lui. În ansamblu toate ar fi fost bune, dar profesorii nu erau profesori. Erau un fel de suplinitori. Ei nu se puteau compara cu un absolvent bun de liceu. Acest lucru s-a reflectat și în pregătirea elevilor și am constatat-o pe pielea mea cu prisosință, când am ajuns să intru la liceu. Diferență mare între unul care a studiat la oraș și unul de la țară. Am avut șansa să șterg această diferență până la terminarea liceului. Am întâlnit alți oameni, alte vederi. La facultate a fost mai simplu din acest punct de vedere. Cred că maturizarea și-a spus cuvântul și am știut singur ce să fac. Cineva mi-a luminat calea și am putut să înțeleg și ce spunea preotul când încheia slujba: Iisus Hristos dumnezeul nostru adevărat... Pentru că în mintea mea de copil întrebam: Unde este Dumnezeu ? Eu nu văd decât pe IH și pe Fecioara Maria (care este o femeie) !  Doamne, Doamne ce mare ești !

                                

 --------------- mihaibrebu@hotmail.com      

 

SĂ VEZI ȘI SĂ NU CREZI

de Mihai G. Tănase 

                                                              De ceva vreme organele locale ale puterii de stat ce s-au gândit ele ? (sfătuite de către specialiști în construcții) : Hai să mai câștigăm niște spațiu de locuit prin mansardarea blocurilor cu trei sau patru niveluri. Cum ? Foarte simplu ! Desființăm terasele și pe aceste suprafețe construim șarpante, pe care le compartimentăm cu materiale ușoare: bca (beton celular autoclavizat), lemn, rigips etc. Un fleac ! Păi cu cine facem treaba asta, că nu e ceva deosebit? Cum cu cine ? Avem forță de muncă locală, că nu e mare inginerie: Nea Ion de la Seaca & comp. !  Prin unele orașe s-au  și realizat ce și-au propus. Numai că, Nea Ion de la Seaca nu a făcut facultatea de construcții civile, să știe cu ce se mămâncă o șarpantă. Nu sunt sigur, dar cred că,  de ani buni nu se mai studiază Cursul de construcții din lemn, pentru că nu mai este cazul. Oricine poate face o construcție din lemn și dovada este că s-a și făcut.

                                                                     Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate. Nu mai mult de anul trecut pe la Timișoara, Târgu Jiu și acum la Bistrița-Năsăud în urma vijeliilor care au măturat țara tot au smuls aceste șarpante, făcute aiurea, și au devenit material de senzație pe canalele tv. : „Doamne, doamne ce prăpăd !” Păi toată această prostie costă niște milioane de lei. Cine îi plătește ? Cum cine ? Guvernul, din banii de la buget !  Timpul trece, bani cheltuiți și nimeni nu răspunde.

                                                                                                   În România o construcție cu caracter permanent se calculează fie la vânt, fie la cutremur; care este mai mare. Or, în cazul șarpantelor smulse de pe blocurile mansardate sunt posibile două cauze fundamentale, fără echivoc: ori nu s-a făcut o proiectare corespunzătoare, ori cosoroabele nu au fost prinse (ancorate) de ultima centură a blocului. (Cosoroabele sunt elemente din lemn așezate peste centura superioară a blocului, pe perimetrul acestuia.) Și toată constucția (șarpanta din lemn) a sprijinit pe bloc ca element separat (simplă rezemare). Când a bătut vântul cu putere (se cunoaște aceasta din hărțile de zonare ale României) pe o parte s-a exercitat o presiune și pe partea opusă a șarpantei s-a produs o sucțiune, răsucind în aer acoperisul, care a venit în contact tabla cu pământul. Se vede foarte clar fenomenul prezentat la tv. 

                                                                           Și dacă nu s-a înțeles foarte bine, urmăriți la tv cât de curând. Nea Ion de la Seaca de mâine are de lucru iar.

  --------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

                                                                               

TOCUL DE UȘĂ

de Mihai G. Tănase   

                                                                 De dimineață deschid aparatul de radio și preț de vreo zece secunde prind o frântură de frază din spusele unei femei: „Nici nu am avut timp să mă adăpostesc sub tocul ușii” . Imediat am închis aparatul de radio și i-am pus spusele în context. La ce se referea femeia ?  Aseară a avut loc un cutremur cu epicentru în orașul Arad și cu hipocentru situat la adâncimea de 15 km. Durata a fost de patru secunde și o magnitudine de 5,2. (Nu-mi explic, cum INCDFP a putut să-i stabilească și intensitatea seismică la 7 - presupun pe scara MM - pe orbecăială !  Măi să fie, am rămas de căruță rău față de specialiștii contemporani... Dar nu despre acest aspect vreau să vorbesc acum.) 

                                                                  Revenind la spusele femeii la radio, încerc să dau o explicațe plauzibilă la chestiunea cu adăpostirea sub tocul ușii, în caz de cutremur. Această indicație am citit-o și pe site urile oficiale și cred că ea s-a transmis din vremuri ancestrale și autorul primar a fost Nea Ion de la Seaca. Urmașii lui au tot rostogolit-o de-a lungul timpului, până azi.

                                                                  Acum, să privim lucrurile sub aspectul tehnic. Totul este o problemă, relativ simplă, de Rezistența materialelor.

                                                                       Tocul de ușă este un element de arhitectură, care practic, nu are nicio rezistență la sarcini. Peste tocul de ușă ar trebui să existe un element care sa preia încărcarea de deasupra sa, câteva rânduri de caramidă sau alt material de completare până sub planseul superior. Acest element se numește „buiandrug” și nu se calcuează la nimic. Prin natura sa constructivă asigură o rezistență apreciabilă pentru susținerea materialului amintit. Această descriere este valabilă pentru structuri din zidărie. Dacă structura clădirii este din beton armat, partea de deasupra ușii până la planșeu se realizează monolit cu pereții adiacenți și se numește generic buiandrug.

                                                                        Ce se întâmplă în caz de cutremur când ne adăpostim sub tocul de ușă ?  Acesta ne poate feri de obiectele în cădere și atât ! Din punct de vedere al rezistenței buiandrul este solicitat la maximum și dacă nu s-a prăbușit, ulterior vom vedea cum s-a rupt în formă de X. De ce se se rupe în formă de X și nu sub altă formă ? Pentru că eforturile unitare tangențiale maxime sunt egale ca valoare cu eforturile unitare normale principale (care sunt dispuse la 45 de grade într-o parte și alta, formând X).

                                                                     Această indicație de a te adăposti sub tocul ușii în momentul în care simți declanșarea unui cutremur eu o încadrez la cpitolul: Povești Nemuritoare !

  --------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

AVALANȘA INFORMAȚIEI

de Mihai G. Tănase   

                                                                                         Am avut un prieten la CFPS (actualul INCDFP) care s-a prăpădit în 2006 în Brazilia. Acesta era cercetător în cadrul CFPS și profesor asociat la o universitate din Brazilia (capitala). După ce și-a luat doctoratul în Fizică sub îndrumarea acad. Liviu Constantinescu a elaborat un catalog al cutremurelor înregistrate în România de când existau izvoare și predicția cutremurelor. Aceasta era prin anii '83 - 84. S-a ajuns la concluzia ca următorul cutremur important (cu o magnitudine peste 7) se va întâmpla în 2006. Am trecut și de 2006 și cutremurul nu s-a produs până acum. Aceasta nu înseamnă că acad. Liviu Constantinescu a fost un seismolog oarecare. A fost un stâlp al seismologiei românești și chiar mai mult. Dar, mai este Cineva mai sus decât Liviu Constantinescu și Vasile, prietenul meu. Așa este cu hazardul seismic, la care se pricepe toată lumea.

                                                                         Când speram să se termine cu isteria seismelor în mass-media, azi văd pe știrile Google articole care țin hangul televiziunilor pe acest subiect.  Mă rog, ziariștii trebuie să-și justifice pâinea. Pe timpul omului cutremurele de magnitudine mai mică decât 5 nu se comunicau în mass-media. De ce ? Foarte simplu ! Să se evite panica și implicit psihoza. Nu aș avea nimic cu aceste articole dacă ar fi scrise de către profesioniști, dar nici amatori nu pot să-i numesc. Să vă menționez câteva.

                                                                         Ieri a avut loc lângă Buzău la o adâncime de 120 km, un cutremur de magnitudine 3,8 pe scare Richter. Hop și pleonasmul ! Scara magnitudinilor numai a lui Richter există !

                                                                           Aseară, la Pro tv, Trei cutremure s-au produs in Turcia. Magnitudine resimțită. Magnitudinea nu se resimte, este o valoare, o mărime; poate s-a resimțit energia emanată de cutremure. Să râdă și curcile !

                                                                            Au extins informațiile pe glob: În Elveția, Argentina și pe unde mai găsesc, după mintea lor.

                                                                     În ritmul ăsta nu au de gând să se oprească cu informațiile de proastă calitate, care produc o psihoză în populație, de care nimeni nu are nevoie. 

                                 Niște procurori de profil ar fi foarte necesari !

  --------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                          

DEGRINGOLADA MASS-MEDIA

de Mihai G. Tănase   

                                                             De circa zece zile unele canale tv, posuri de radio și știrile Google nu mai contenesc cu răspânirea informațiilor aiurea privitoare la activitatea seismică din Turcia și mai cu seamă la cea din România. Dacă ar face un lucru bun aș fi primul care să-i laude. Ce fac de fapt specialiștii mass-media ? Necunoscând subiectul în profunzimea sa (atât cât se cunoaște la acest moment, la noi înțară nu pe plan mondial) aruncă tot felul de aserțiuni care nu sunt veridice. Ceea ce mă enervează mai mult este că, chiar unii oameni care se dau profesioniști au noțiuni îndoielnice în domeniu. Acest tip de comunicare nu face altceva decât să creeze o panică, de care nimeni nu are nevoie în aceste momente.

                                                                 Să o luăm sistematic. Populația României este de circa 20 milioane de persoane. Din acest număr dacă 1 la 20.000 sunt familiarizați cu termenii din seismologie și ingineria seismică. Or, restul populației înghite pe nemestecate informațiile primite, ca fiind reale. Și de aici întreținerea panicii, cu totul nejustificată. 

                                                                       Nu pot să pricep un lucru: Nu mai există profesori de Dinamica Construcțiilor, în România ?

                                                                        Problema este cât se poate de simplă. Există o componentă care face obiectul Seismologiei și una care face parte din proiectarea antiseismică a construcțiilor. Cât privește prima, seismologii ar trebui să indice caracteristicile seismului, adică mărimea sa, prin Magnitudine și gata ! (nu am auzit în toată gargara seismică să spună cineva ce dracu' este aia Magnitudinea M, a unui cutremur) Dar, domnii seismologi le place să se vadă la televizor și fac apreciri filozofice. Cât privește proiectarea antiseismică, aceasta este făcută de inginerii constructori și am detaliat în articolele anterioare în ce constă. Magnitudinea nu folosește la nimic în această speță. Se folosește o altă scară de măsurarea intensității cutremurului, scara MM.

                                                        x

                                                   x         x

                                         După câteva zile de la producerea cutremurului din 4 martie 1977 în România au început să vină specialiștii străini, pentru documentare și eventual ajutor.

                                           Ce-mi spun niște activiști de partid, ingineri care au stat prin ultima bancă la facultate : Au venit doi japonezi la Primăria Capitalei și au cerut să vorbească cu Comisia pentru combaterea panicii. Ha ! ha ! ha ! Au luat avionul și au plecat înapoi. Ce activiști idioții !

                                                                  Peste două, trei zile un prieten de la INFP (fost Centrul de Fizica Pământului și Seismologie de la Măgurele) îmi spune să vin la ei că este unul din Noua Zeelandă, inginer constructor și stă singur acolo, că nu-l bagă nimeni în seamă și să vorbesc cu el. (Am trecut de bariera Securității și am luat contact cu persoana). Pe ce problemă era axat omul ? Fenomenul histerezis în fierul-beton ! Habar nu am avut. Nu auzisem decât prin clasa a VIII-a la liceu. Mi-a explicat el cum este și apoi am discutat despre materialele folosite la clădiri în România și altele. (Mi-a rămas în cap și acum cum e cu fenomenul histerezis la cutremur. Nu e o joacă de trei surcele !)

                                                            x

                                                       x          x

                                                          Sper că cineva cu abnegație să pună ordine în lucruri !

                  --------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                    

                                                                       

LA TV VORBE DE CLACĂ (Țara arde și baba se piaptănă)

de Mihai G. Tănase   

                                                Luni 6 februarie 2023, ora locală 4:17, s-a produs un seism de M = 7,8 pe scara Richter, la 34 km vest de Antep (Gaziantep), Turcia. Pagube materiale enorme și până la această oră peste 11.000 de victime raportate în Turcia și Siria.

                                                      Acest eveniment nefast a picat ca o mană cerească pentru unele canale de știri tv din România.

                                                                Și ca să nu-și iasă din tipicul propriu au început difuzarea de emisiuni în stilul propriu: Invitați de profesie pestriță cu logoreea specifică, care își dau cu părerea după mintea fiecăruia. Problema de bază fiind ce legătură există între cutremurele din Turcia și cele de la noi; cele produse concomitent. Și de aici discuții interminabile și fără fundament. Mă întreb ca și altădată: Nu se putea invita un cadru de specialitate de la Universitatea Tehnică de Construcții ? Se putea pune lucrurile în ordine cât de cât, în limita timpului alocat. Dar nu ! Se discută despre viitor, ce facem cu construcțiile neconsolidate, devenite precare în urma cutremurului din 1977 și tot felul de probleme tehnice care nu sunt clare cum se vor rezolva. Cum să înțelegi ceva de la cineva care nu știe contextul discuției ? Sunt probleme specifice care pot fi lămurite numai de către specialiști; altfel numai panică și angoase.

                                                                           La un moment dat intră în direct și prefectul capitalei și-și spune părerea cu privire la construcțiile neconsolidate: aproape integral ce am scris eu în 2016, în articolul Nodul Gordian.

                                                                                                        Eu aș pune următoarea întrebare: Cum se face că, în țări precum Japonia sau California nu se prăbușesc construcțiile (cu mult mai înalte) în urma unor seisme similare celor din Turcia sau de prin alte părți ? Cred că ați ghicit ! 

                                                                              Cât despre discuțiile pe tema seismelor de la tv m-am săturat să le mai ascult.

    Vă rog să-mi lăsați un comentariu.

             --------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                            

DESPRE ECONOMIE

de Mihai G. Tănase   

                                                         Am prostul obicei de a citi unele articole din spațiul virtual. La urma urmei trbuie de undeva să mă informez și eu. Să văd care este mersul lumii, cum o fi el deformat sau nu. Trăiesc între oameni, mai bine spus, între tot felul de oameni și trebuie să știu ce părere au ei în legătură cu mediul „în care înnotăm”.

                                                                    Azi am citit un articol să zicem interesant cum se punea problema cu subtilitate în a îndemna populația să emigreze spre alte zări albastre, unde te descurci cu cunoștințe de trei surcele și ai un salariu de profesor universitar din România. Așa o fi oare ?

                                                                   Un muncitor agricultor (îmi place la nebunie noțiunea de policalificare, trâmbițată de la Nea Nicu și până azi, cu care se va scoate țara din orice impas) de prin județul Constanța a avut o firmuliță de instalații pentru construcții acum câțiva ani și a băgat-o în faliment, deoarece i-au plecat muncitorii în vest. Ce s-a gândit omul: hai să plec și eu. Și a plecat în Irlanda la o fabrică de cipuri. Acum, de sărbători, ce să vezi când a venit acasă, i-a incolțit în cap o mare dilemă: să iau nevasta și copiii cu mine sau să mai stau ? Acolo este excelent: cu profesia mea de instalator am niște condiții pe care aici nu le voi avea niciodată.

                                                                            (Eu nu am studii economice. Am învățat după cum ne-au obligat tovarășii, dar le-am legat între ele, discutând cu oamenii specializați în domeniu și trăgând niște concluzii pertinente, care s-au dovedit a fi cele adecvate.)

                                                                                                          O reușită, ca de altfel oricare alta, pleacă de la educație. De la sistemul de învățământ. Și în primul rând de la individ.

                                                                                   Persoana în cauză nu pare că ar avea cine știe ce pregătire. Cu simpla voință nu faci mare lucru. 

                                                                        După lecturarea articolului, eu aș mai fi adăugat, ca să priceapă omul:

                                                              - România mai are la un colț și devine țară membră a spațiului Schengen și se va adopta și moneda euro. Acum raportul dintre euro și leu este de 1:5.  Ce te faci frate instalator când vei veni în țară cu bănuții tăi?  1€ în Irlanda, 1€ în România ! Totul este o funcție de timp.

                                                                              - Când mai aveți dileme asemănătoare luați-vă un cântar electronic.

                            Vom vedea cine a avut dreptate, cât de curând !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                               

                                                                 

OBSERVAȚII PERSONALE

de Mihai G. Tănase   

                                                                    Pe timpul lui Nea Nicu, în perioada '80 - '89, când cureaua era strânsă nu până la ultima gaură, ci aproape de cataramă pentru a se face economii ca România să scape integral de datoria externă, pe la birou circula un banc: Am fost aseară în Gara de Nord și erau aprinse vreo două becuri. Dacă le stingea și pe alea ziceai că ești în timpul războiului. 

                                                                    De ceva vreme canalele tv prezintă pe toate fețele criza energetică în care suntem și creșterea prețurilor la bunurile de consum. Justificări peste justificări, cum că nu  numai la noi sunt aceste probleme, ci pe plan mondial și viitorul nu ar fi chiar roz. Să mai strângem un pic cureaua și vedem noi: UE nu ne lasă ! 

                                                           Acest gen de discuții dacă le iei în seamă îți mai crește puțin anxietatea; la unii !

                                                                 Ce mi-am zis? Dacă acum s-ar mai produce și un cutremur?  Să vezi atunci cum se schimbă calimera și toate discuțiile de la tv trec în această zonă: uităm dracului și de criza energetică și de prețuri; viața este mai importantă.

                                                                  Nu au trecut decât câteva zile și hop, azi la 6:50 se produce un cutremur în zona localității Nehoiu, aflată în zona Carpaților de curbură. 

                                                        La o primă strigare îl dă ca magnitudine 5,5 pe scara Richter, apoi 5,2, ca ulterior să-l stabilizeze la 5,3 grade.

                                                   Să lăsăm deoparte specialiștii comunicatori în cutremure și să vedem de fapt ce trebuia comunicat maselor de oameni, ca aceștia să înțeleagă de la opincă și până la vlădică (sau actualizat: de la Nea Ion de la Seaca și până la Președintele României) ce se întâmplă cu zguduirea pământului.

                                                          Comunicatorii specialiști în cutremure trebuia să țină seama de următoarele aspecte.

                                                            Magnitudinea unui cutremur este o valoare ce măsoară energia unui cutremur. Cu această valoare putem să comparăm două sau mai multe cutremure pe suprafața Globului pământesc. (Nu-mi folosește la nimic să văd cât de mare a fost  „cutremurul” pe scara Richter la Bacău, Ploiești sau București; în primul rând că nu se poate extrapola magnitudinea.)  Această mărime este necesară numai seismologilor.

                                                                 Pentru a compara mărimea cutremurului în diferite puncte trebuie să ni se  spună ce efecte a avut cutremurul în punctele considerate și aceasta se face cu scara Intensităților seismice. Scară divizată în 12 trepte. Această scară este folosită la proiectarea construcțiilor rezistente la seisme.

                                                                Așa că, dacă se încurcă și se amesecă caii cu măgarii nu se va înțelege absolut nimic. În acest diapazon sunt scrise și articolele în presă. 

                                                                     Aceste lucruri sunt peste tot în cărțile de specialitate, numai că trebuie citite !

(Cât despre criza energetică și prețuri las pe alții să mă lămurească.)

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                         

LIBERTATEA DE EXPRIMARE

de Mihai G. Tănase   

                                                                                    „ Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale” are două subpuncte: Primul face referire la dreptul fundamental al omului de a se exprima liber, iar al doilea la cadrul de exprimare. 

                                                                       Ieri după amiază la un post de televiziune, ce are constant o emisiune de informare la aceeași oră, au fost doi invitați și unul din afară - la telefon. Cei din platou erau un general în retragere și un șef de sindicat al polițiștilor.

                                                                              Moderatoarea anunță subiectul de comentat, privind declarația oficială a Primarului General al Capitalei în sensul următor: Mă tem că clădirile construite în București, după 1990 nu vor rezista la un cutremur important. S-a dat pe post declarația primarului. Și de aici a început dezlănțuirea.  Moderatoarea: Să vină dl primar cu datele pe care le deține în sprijinul declarației etc. etc.  Șeful de la sindicat: Lăsați-l să vorbească că nu știe ce spune, că nu a făcut nimic în ultimii doi ani etc. etc.

                                                                                 Nu cred că, în momentul actual, s-a scos din Regulamentul militar acea prevedere: „Nu poți să faci observație unui superior, decât unuia mai mic în grad sau egal cu al tău.” Este o chestiune de bun simț și în viața civilă. Revenind la discuția din platou. Primarul General al Capitalei, totuși,  are o pregătire academică, specializat în matematică și capabil să-i încurce pe mulți în domeniul său și nu se făcea să fie apostrofat aiurea-n tramvai.

                                                                                      In această fază e clar că postul tv a încălcat subpunctul 2 al articolului 10 din Convenție; dar CNA nu are timp, probabil, pentru astfel de mărunțișuri.

                                                                                                          Față de afirmațiile primarului pot să spun că 90 % sunt de acord cu dânsul. Eu nu sunt un amator !

                                                                     Discuțiile relativ la cutremure nu se pot face la tv cu diletanți. Acestea trebuie făcute într-un cerc de specialiști autentici și concluziile comunicate factorilor politici de decizie.

                                   

                    Și ca un corolar: „Dați Cezarului ce este al Cezarului” !  Marc. 12.17

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

COPIII ȘI MAREA

de Mihai G. Tănase   

                                                           Acum vreo două zile, la un post tv în cadrul Știrilor de prânz, vorbea o domnișoară - președinta unui ONG care se ocupă cu copiii din mediu rural. Fac un efort și o ascult până își termină alocuțiunea. Ce spunea dânsa ? Copiii din mediu rural în proporție de peste 40 % nu au văzut marea decât la televizor sau nu au fost într-o tabără școlară, întrucât părinții nu au mijloace financiare sau au o optică deformată în acest domeniu, de teamă opunându-se; iar copiii sunt puși să efectueze munci în gospodărie (cum ar fi exploatați ). Auzi dom'le, ce aberații îndruga domnișoara președintă, să ia aminte părinții la ce spune ea.

                                                              Ce importanță are dacă un copil vede marea la televizor sau fizic ? Are ! Pe lângă baia de rigoare în mare, care nu se știe exact ce beneficii extraordinare are, mai sunt și alte activități conexe: festivaluri, chermeze și tot felul de distracții. Acestea sunt importante, că Poliția nu mai face față căutându-i de droguri, pe consumatori și traficanți, muzică electronică câtă vrei etc.... Păi copiii de la țară trebuie să intre în ritmul vieții, care-i așteaptă. Ce dracu' !

                                                                      Acum ceva timp s-a anunțat, tot la tv, că 5000 de profesori nu au fost capabili sa treacă examenul de titularizare. Adică, și ei sunt niște analfabeți funcțional care vor preda la copii pe post de suplinitor. Ce să le predea de nota patru ? Aiurelile din capul lor.

                                                               Problema fundamentală este: Educația,  nu ce a debitat președinta ONG-ului respectiv.

                                                                 Vrem să avem oameni de valoare, să le creăm condiții să fie educați. Nu vrem, să punem mână de la mână și să-i trimitem la mare, că vom vedea apoi și noi și ei ce va fi !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

TREI NOȚIUNI

de Mihai G. Tănase   

                                                                      Acum trei zile podul peste râul Siret din satul Luțca, județul Neamț, s-a prăbușit. Nu au fost victime umane. Acest eveniment imediat a fost preluat de canalele tv și analizat în chip și fel. Prietenul meu de la Seaca, Nea Ion s-a  și văzut în amfiteatrul Facultății de Drumuri și Poduri din București, unde a audiat un curs excepțional ținut de prezentatorii tv. Lucru mare, dar nu a înțeles mai nimic pentu că i s-a spus numai lucruri confuze. Domnii profesori, care nu erau ingineri, ci oameni de formație umanistă (dacă o aveau și pe asta) au tot combinat noțiunile pe care le învățaseră din mers și le-au lansat publicului să-și facă singur imaginea dezastrului.

                                                     Este necesar să clarificăm ce este:

                                                         - o pilă de pod,

                                                         - un pilon,

                                                         - un pilot.

                                         Toate aceste noțiuni sunt uzitate în Construcții.

                                              a. Pila de pod este un element vertical încastrat în pământ (asemănător unui stâlp) pentru a susține elementele de rezistență componente ale podului;

                                                    b. Pilonul este o bară verticală ce se sprijină, evident, la partea inferioară și susținut la poziție de către cabluri, dispuse în plan la 120°, în mai multe puncte pe înălțimea pilonului. A se vedea, pe câmpuri, antenele radio-tv etc.;

                                                      c. Pilotul este bara verticală din lemn sau beton, bătută în pământ și care are rolul de a transmite greutatea construcției  la terenul bun de fundare.

                                                      

                                                         Aceste noțiuni nu trebuie confundate, spre exemplu, cu pila mecanică, pila de la examen😉 etc.; pilonul cu stâlpul din structura unei clădiri sau stâlpul societății😊 ori pilotul cu persoana care pilotează un avion😂.

                                           După acestea ar fi bine să se refacă discuțiile.

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                             

CE A FOST VA MAI FI

de Mihai G. Tănase   

                                                                Cum citiți titlul imediat ești tentat să revezi titlul blogului: identic ! Nu, nu este nicio greșeală, numai ca se pare că ar fi niște coincidențe.

                                                   În Vechiul Testament este o carte intitulată „Ecclesiastul” . Ecclesiast înseamnă predicator, propovăduitor și nu este altul decât fiul regelui David, înțeleptul Solomon. În primul capitol, la început, găsim și acest verset cu titlul blogului și articolului acesta.

                                                                Azi, la ora 6:00, la Radio România Actualități - emisiunea Matinal, fiind 2 iunie Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor României, prezentatoare spune că pe la țară se mai obișnuiește să se spună și Hristos s-a înălțat ! , în loc de salutul cotidian. La această afirmație prezentaorul-coleg spune: Adevărat s-a înălțat ! Ce să mai înțeleagă Nea Ion de la Seaca ? Populația României, înproporție de 86 % ortodoxă, este împărțită în două: populația de la oraș, care azi spune Hai să trăiești și cea de la țară care spune Hristos s-a înălțat. Mie mi-a venit să râd, dar și să plâng pentru bieții prezentatori de la radio săraci cu duhul (în accepția comunistă).

                                                                   Acum vreo 20 de ani, un prieten de prin Mușcel-Argeș care era cântăreț cu studii teologice la biserica (singura) din cartier îmi spune o întâmplare, hazlie tare. Ieri dimineață eram în altar și puneam în ordine niște obiecte de cult, când  mă trezesc cu o femeie înăuntru. Îi spun cu voce tare: Ieși repede afară, femeile nu au voie să intre în altar. La care ea: Știți, eu nu sunt din București ! În mintea femeii erau două Ortodoxii: una la oraș și una la țară !

                                                                    Nu a spus bine Solomon că, ce a fost va mai fi ?

                                                                    Nu știu cum mai este cu acea oră de predare a religiei în școală, dar este urgentă nevoie să se introducă măcar 1/2 h de predare a religiei la Radio: Să știe toți românii cum să se salute între ei...

--------------- mihaibrebu@hotmail.com 

                                                                 

RECLAME TV

de Mihai G. Tănase   

                                                                          In general, când deschizi televizorul, în intervalul la fără zece dai peste reclame comerciale, pe mai toate canalele.  Nu voi descrie o reclamă pentru care nu am abilitatea de a o prezenta; asta așa să nu spună unii că nu m-aș pricepe și n-aș avea pregătirea de specialitate (cu toate că, aceste reclame sunt adresate publicului larg și impactul lor asupra omului trebuie să fie cel scontat).

                                                                               De câteva zile rulează o reclamă despre cum să cumperi „beton predozat la saci”. Elaboratorii acestei reclame, interesantă de altfel, probabil sunt în cel mai bun caz absolvenți de științe umaniste sau simplu: niște oameni din popor !

                                                                                              Reclama: Niște bărbați, care nu arată a muncitori, fac la lopată o cantitate de beton pe care o pun în operă. Atunci, constată că au elaborat o cantitate prea mare de beton și o bună parte rămâne superfluă. Hop și îndemnul: „Cumpărați saci cu beton predozat și rămâne să mai adăugați apa !”

                                                                                               Nea Ion de la Seaca cumpără niște saci cu beton predozat și-i adaugă câteva căldări cu apă. Ciorba este gata și o pune în grinzi. În mintea lui zice că a făcut treabă bună, confirmată de reclama respectivă tv. Dar, nu este bună. Cei care au conceput reclama trebuia să spună: și adăugați apă conform indicațiilor menționate pe sac sau dracu' știe unde !  Nu intru în tehnologia preparării betonului, pentru că aceasta se preda pe parcursul a două semestre școlare în facultate. Ca greșeală indusă de reclama în cauză este raportul A/C (apă, ciment). Nu punem apă în componentele betonului la întâmplare, dacă dorim să obținem o anumită clasă (marcă) de beton. Este o determinare științifică cu formula unui rus, numit Skramtaev. 

                                                                 Și uite așa se realizează elementele de construcții la cel mai înalt nivel tehnic.

                                                                                          Acum, dacă mă gândesc puțin, aceștia sunt oamenii pe care ar vrea Președintele României să-i înglobeze în proiectul dânsului România Educată !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com