CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ȘI PISICA

(Imagine Internet)

(Imagine Internet)

       




                                                                         de Mihai G. Tănase    
                                      

                                Când producția industriei grele era în plină dezvoltare și exportul mergea din plin, un tovarăș de pe la Uzinele 23 August ridică o problemă importantă în ședința de partid. Tovarăși, nu înțeleg cum se face că oamenii din secțiile de producție cu condiții grele de muncă sunt foarte sănătoși față de cei care lucrează în birouri, cu muncă mai ușoară, că doar suntem toți în aceeași curte și respirăm același aer. Am observat și eu (spune tov. prim) și am să vorbesc cu Conducerea să vedem care este cauza. Zis și făcut. Vom comanda un studiu la Institutul de Medicina Muncii să ne lămurească dânșii, că doar cu asta se ocupă.

                                 Primesc tema de studiu cei de la institut și o dau spre rezolvare unui proaspăt doctor în medicină să o rezolve. Acesta pune zece cobai într-o cușcă și trei în alta. Primii erau muncitorii și ceilalți funcționarii. Începe să-i hrănească. Pe cei zece mai subțirel, pe cei doi mai special. Nu se întâmplă nimic. După trei zile mai bagă patru în prima cușcă. În ziua următoare în cușca a doua găsește unul mort, iar în prima veselie mare. După altă zi mai bagă în prima cușcă doi și găsește altul mort în cușca a doua. Se gândește, se găndește, rămâne peste program și pe la 11 seara pleacă spre casă. Se întâlnește cu portarul. Aprinde o țigară și stau de vorbă și-i explică acestuia cum merge experimentul. E supărat tare că nu-și explică. Atunci portarul îi zice: Domn'Doctor primii n-au nicio grijă, mănâncă și se distrează, sunt veseli și de aceea nu moare niciunul, pe când la ceilalți, care mănâncă bine și au spațiu suficient, le-arătați de trei ori pe zi pisica...

                                   Cam așa se întâmpla și prin cercetare. Muncă, relativ, multă și rezultate mai „subțirele”. De ce ? Pisica avea alte forme de manifestare.

(Imagine internet)

                                 Se întocmea un plan de cercetare anual de către Consiliul științific și se defalca pe termene și pe oameni. Se trecea la treabă. Unele teme erau agreabile, altele erau în afara preocupărilor sau atracției pregătirii personalului. Sarcina era sarcină și trebuia îndeplinită. Ce era mai rău nu era ceea ce trebuia să faci, dar tocmai când îți „intrai în mână”, hopa, se anunța că mâine se merge la nu știu ce cuvântare populară ținută de către Tovarășul, în cutare loc. Și cine erau scoși la „acțiune” ? Cei din sectoarele economice „neproductive”. Peste câteva zile: hai la stâlp ! că vine la aeroport un președinte străin sau o personalitate „pretenă”. Ce era cu stâlpul ? De la Arcul de Triumf și pâna pe la aeroport stâlpii de iluminat erau numerotați și acolo erai programat să fii la ora stabilită, unde se făcea prezența (totul era organizat, nu jucărie...). Venea timpul recoltarii cartofilor: hai la sortat de cartofi... Venea vremea strângerii porumbului: hai la cules de porub, fiecare cu rândul său... A fost un timp când fiecare instituție avea „în grijă” o ferma de stat (de creșterea păsărilor sau alte animale): hai la curățenie. Cercetare nu glumă... Se apropia și termenul de predare al rapoartelor. Metoda să scapi cât mai onorabil era simplă: scoteai din alte rapoarte mai vechi capitole similare și făceai unul nou, (literatură străină nu era, că nu era valută tovarăși) o compilație care nu interesa pe nimeni și se punea în raft. Sarcină îndeplinită: dat gaură la macaroană !

     

                                  Azi nu mai știu cum mai merge treaba; mai văd pe la televizor: câte un protest, câte o grevă... chestii din astea; care a putut a plecat prin biblioteci străine să studieze și dacă nu se va descurca vine înapoi, că sigur nu mai găsește pisica.




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com