FAȚA NEVĂZUTĂ A LUNII

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                Moto

                                                                                                                                                                                                                                                                           Mt. 13.43

                                              Biblia ne spune că, Dumnezeu a făcut lumea ex nihilo în șase zile (hexameronul) și în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse. 

                                                      În ziua a patra Dumnezeu a făcut aștrii. Nu putem cu mintea noastră să înțelegem de ce El a stabilt ca, perioada de rotație a Lunii să fie aceeași cu perioada ei de revoluție, dar ne-a permis să facem ceva: să constatăm, numai ! Din acest mister a rezultat că, numai o față a Lunii este vizibilă de pe Pământ, iar cealaltă este nevăzută din orice punct de pe Pământ am privi Luna. (Aceasta se studiază prin liceu și unii o reiau și în facultate, funcție de ce științe studiază.) 

                                              Asemenea vizibilității Lunii este și percepția societății umane, cel puțin în România. Pe fața vizibilă și ultra popularizati sunt cei care studiază științele umaniste, iar pe cealaltă parte sunt cei care studiază științele exacte. Acest mod de a prezenta cele două „jumătăți” ale societății se făcea și înainte de '89, nu este nimic nou sub soare. Dar, cine face această delimitare „arbitrară” ? Cum cine ? Mass-media ! În special televiziunile și mai puțin radioul. Este explicabil într-un fel: acele personaje sunt de formație, în general, umanistă și la asta se pricep. Oamenii care se ocupă de științele exacte nu sunt popularizați într-un număr mai mare de 5 % (și asta ca să exagerez). Profesioniștii cei mai prezentați sunt: actorii, cântăreții de muzică ușoară și populară, maneliștii, sportivii, mai puțin medicii sau profesorii și umplutura de rigoare de calitate îndoielnică. Ori, de-a lungul anilor această activitate anormală a mass-mediei se răsfrânge asupra tuturor categoriilor sociale și nu în bine; se formează opinii eronate în rândul maselor cum că unii ar fi mai sus decât alții, un fel de pro domo sua sau „noi și restul lumii”. 

                                                  Este logic că, unii fără alții nu pot să existe: trebuie asigurat un echilibrul între material și spiritual. Atunci când acest echilibru este instabil, el trebuie corectat. Așa cum decurg lucrurile acum, echilibru trebuie refăcut prin antrenarea celor de pe fața nevăzută a Lunii, care au o pondere destul de serioasă și va trebui să-și găsească locul cuvenit în activitățile mass-mediei.






-------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

                                                                

ACTUALITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                   De mai multă vreme mă tot întreb și nu-mi găsec răspunsul potrivit: să renunț sau nu la abonamentul TV ? Când apuc să mă uit la televizor cu foarte mare greutate găsesc ceva interesant, pe vreun canal. Emisiuni făcute la întâmplare, care se adresează nu știu cui, dar probabil aduc ceva beneficii celor care le fac; altfel nu pot să le înțeleg rostul. Că nu sunt structurate pe categorii sociale de populație se vede imediat, nu-ți trebuie o calificare specială. Unele sunt atât de vulgare încât mi-e jenă să mă uit. Trăiesc senzații din copilărie uluitoare, ca atunci când am văzut pentru prima oară o femeie cu țigara în gură, fumând în public. In mintea mea de copil nu acceptam așa ceva (pentru că nu văzusem niciodată), doar bărbații fumau. Dar, nici aceștia nu fumau în fața părinților. Era un respect moștenit, autoimpus. Asta se întâmpla într-un sat de munte și comunitatea avea niște reguli de conviețuire bine stabilite (cred că, biserica avea o influență importantă). Ce să zic ? ”Niște nenorociți neemancipați, uitați de Dumnezeu !” 

                                                       Nu a trecut decât o perioadă extrem de mică, în comparație cu timpul schimbărilor în istorie și multe s-au și uitat. Dacă îi spui la un individ născut după '89, că nu de mult înainte ca să cumperi 20 l de benzină, se ședea la o coadă de trei km, timp de 12 ore, lăsai mașina în rând peste noapte și a doua zi continuai de unde ai rămas, și tot nu erai sigur că ajungi la pompă,  se uită la tine la cub nu pătrat și te cataloghează ca dus cu mintea. Uitarea este excelentă pentru sănătatea mintală ! Și cum societataea nu stă pe loc, se tot dezvoltă „în spiarlă și pe planuri superioare” (așa ne învăța, parcă, pe la materialismul științific și dialectic) televiziunile se adaptează din mers cu programele. Aduc în prim plan oameni de care nici n-ar trebui să știm, nu să auzim, iar pe cei care ar trebui să fie în atenția noastră, pentu ce au făcut pentru țară, i-au dat uitării demult.

                                                             Aflu pe diverse căi, prin cunoștințe, că profesorul cutare (o somitate) sau academicianul cutare nu mai este printre noi. De ce să fiu informat de televiziune, ea se ocupă cu probleme importante: ce violator a fost prins prin știu eu ce sat, ce accident teribil s-a mai întâmplat, ce-a mai făcut vreun polițist indisciplinat (că acum e voie să vorbim și despre ei, dom'le, suntem în democrație), ce mireasă caută vreun june, ce bine se trăiește pe la țară (chestiunile ecologice, frate...), ce să mâcăm, ca să fie sănătos, sfaturi medicale, care a mai luat șpagă și de ce, vorbărie destulă pe fond politic (de nu se înțelege mare lucru), ba chiar îl mai ia peste picior și pe Președinte, că doar presa audio-vizuală este „a patra putere” în stat etc. etc. 

                                                            Americanii au o vorbă când ceva nu merge bine: Mai dă-mi o a doua șansă și totul o să fie ok !

                                                            Eu le dau a doua șansă până după alegeri și dacă o să fie tot așa, arunc televizorul pe fereastră !






-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

P P S - uri...

de Mihai G. Tănase 

                              

                                         Ce plăcere ne face un pps frumos primit de la un prieten sau cineva drag ! Un pps poate fi alcătuit pe orice temă și subiect cu condiția să aibă o bază logică în expunere. Atunci câd este vorba de relatarea unor evenimente istorice, elaborarea unui pps devine o treabă destul de serioasă și chiar riguroasă. Nu oricine poate să-și permită sa facă considerații (în nume propriu) pe care le dă drept „adevăruri” și în încheiere să le justifice, laconic, că a făcut o compilație cu imagini și text luate de pe net. Aș fi de acord și cu acest lucru, dacă, cel puțin, ar fi o compilație „bună”.

                                             Primesc, recent, un pps intitulat Templierii. Frumoasă prezentare ! Interesant din mai multe puncte de vedere și chiar captivant. Către sfârșitul prezentării, autorul (un oarecare ANGI) bagă următorul text: „Vinul este puternic. Regele este și mai puternic. Femeia este mai puternică decât amândoi, dar Adevărul îi biruie pe toți - (Citat din Cartea Ezdra)”. Mi-a plăcut citatul și iau Biblia să verific. Caut în Biblia protestantă și nu găsesc. Caut în Biblia ortodoxă și nu găsesc. Intru pe net - scăparea universală. Nu găsesc. Nu se poate. Mă întorc la Biblia ortodoxă: în Vechiul Testament sunt trei cărți ale lui Ezdra. Prima și a doua (a lui Neemia) sunt cărți canonice (cărți acceptate de către Biserica ortodoxă), iar cea de a treia este necanonică (bună de citit). Ori, ”citatul” este tocmai din această carte, cu mențiunea importantă că, nu este citat ci este un rezumat făcut de către autorul pps-ului din cap.3.24 la cap.4.35. Și uite așa s-a ajuns la modificarea Sf. Scripturi.

                                                 Sigur, pe net găsești tot felul de informații: interesante, științifice, de cultură generală sau pur și simplu niște otrăvuri. Nimeni nu le dă o autenticitate, fiecare le postează cum îi trece prin minte. Nenorocirea mare este pentru mulți tineri: cum nu știu ceva intră pe net și le iau ca pe adevăruri indubitabile, constituindu-le în ipoteze de lucru verosimile. Acestora le-aș recomanda, pentru că tot suntem la capitolul Biblie, mai întâi să citească pericopa: Casa zidită pe stâncă Mt. 7. 21 - 27, sau mai pe românește: Nu tot ce zboară se și mănâncă !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

UN CĂLUGĂR...

de Mihai G. Tănase 

                                              Mai zilele trecute primesc un email de la un prieten. Un email interesant, prin conținut. Cineva care a studiat cazul în speță a făcut un lucru bun și a compus emailul cu pricina. Se atrăgea atenția tuturor cititorilor asupra emailurilor cu un conținut similar celui de genul: o fată bolnavă de leucemie din orașul x, studentă la... etc. etc. face apel la dv. de a trimite acest email la câti mai mulți prieteni, deoarece Yahoo (sau altă companie) oferă, ca ajutor, un cent $ pentru fiecare redirecționare, în scopul efectuării unei intervenții medicale în străinătate; să nu dea curs solicitării și să-l șteargă. Sunt oameni care se ocupă cu tot felul de „chestiuni” în a scoate un ban, umblând la coarda sensibilă a omului. Mi s-a părut corect emailul trimis de către prietenul meu, întrucât am primit acum vreo două luni același email(cu fata...) identic cu unul de acum patru ani și mi-am pus întrebarea firească: cum dom'le în patru ani nu s-a rezolvat problema ? Deci, ceva e necurat ! Am oprit retransmiterea emailurilor cu subiect „umanitar”.

                                                    Asfel de lucruri se întâmplă și în spațiul real, nu numai în cel virtual: „românul e inventiv” !

                                                       Zi de duminică. Sună la ușă cineva. Deschid: un călugăr ortodox, îmbrăcat cu anteriu și avea potcap, un ecuson pe piept si niște foi de hârtie în mână. Știți, eu strâng fonduri pentru ridicarea unei mănăstiri prin Bărăgan și vă rog să dați și dv. ce puteți. Uitați am ecuson și puteți să mă verificați. Părinte, eu nu verific pe nimeni (că n-am lucrat la Securitate), dar am să vă pun o întrebare și dacă îmi veți da răspunsul potrivit voi contribui cu ceva, că și eu sunt ortodox. Vă rog să-mi spuneți unde scrie: „Iată Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” Călugărul: In Biblie ! Sigur că în Biblie, că doar nu o scrie în Coran, zic eu. Unde ? Așa în mare, cartea. La Isaia, zice el. Părinte, nu scrie acolo și am să vă spun eu: Apocalipsa 3.20. Mergeți cu Dumnezeu, că nu vă dau nimic. In zi de duminică, un călugăr trebuie să fie prezent la sf. Liturghie, nu să umble brambura prin blocuri. Ce stareț îi dădea lui binecuvântarea pentru această activitate ? Ăsta era un călugăr „sub acoperire” !






--------------------------    mihaibrebu@hotmail.com