vineri, 9 iulie 2021

MADE IN ROMANIA

de Mihai G. Tănase 



                                                                     Săptămâna care a trecut am comandat niște articole de lenjerie la două unități din țară, cu veleități în domeniu. Nu am niciun reproș să le fac acestor furnizori, decât să-i laud: mână de lucru calificată și designeri profesioniști. În acest sens sunt justificate veleitățile lor. 


                                                                  Pe etichetele atașate produselor se menționează: Înainte de prima folosire produsele să fie spălate la o temperatură de maximum 30°C, respectiv 40°C. Produsele sunt din bumbac și colorate, unul roșu cu albastru și cel de al doilea bleumarin.


                                                           Și am trecut la treabă. Ce mi-am zis ? Hai să le spăl manual la o temperatură de 25°C, ca nu cumva să forțez nota și să se producă vreo decolorare. Ce să vezi ! Atât primul cât și cel de al doilea produs colorase apa, de parcă adăugasem o călimară cu cerneală. 


                                                             Măi Nenică, așa ceva nu se poate !


                                                                            Unitățile de confecții, la rândul lor, au cumpărat materialul de undeva, dar se vede treaba că nu mai sunt ingineri textiliști prin România. Să se fi desființat facultatea de industrie ușoară de la Iași și fiecare vopsește după cum îl ducea mintea lui creață ? E ceva de râsul curcilor !  Etichetele sunt edidate în trei limbi (bineînțeles și în engleză) pentru clienții din afară cu care au dânșii contracte și se încheie cu Made in Romania.  Ce-or fi zicând străinii, când vor păți ca mine ?  Asta este o rușine pentru noi !  Situația nu are rezolvare. Chiar dacă le returnezi, în cel mai bun caz îți dau banii înapoi și treaba merge înainte. Din nou deviza merge și așa este la loc de frunte !



                                                              Eu am avut un văr care era boiangiu. Nu avea decât vreo cinci sau șase clase. Venea la el clientul cu o mostră: niște combinații de culori, de te mirai. Așa îi vopsea materialul, care era din lână, bumbac sau in ! Cred că putea să se întreacă cu orice pictor, în culori. Însă, problema cea mai importantă pentu el era să nu se curețe (să se decoloreze și să iasă vopseaua în apă la spălare). Nu știu ce adăuga în timpul procesului de vopsire, cred că acid sulfuric; dar, nici nu-i punea eticheta cu Made in România. 



---------------- mihaibrebu@hotmail.com