 |
| Facultatea de Drept (Imagine Internet) |
de Mihai G. Tănase
De mai multă vreme caut să-mi dau o explicație în legătură cu evaluarea vieții omului sau mai bine zis ce cuantum are vița unui om prin prisma materialismului. Uneori, am impresia că dacă aș fi studiat Dreptul poate că îmi găseam răspunsul potrivit. Înclinație aș fi avut în ceea ce privește logica, întrucât sunt aceleași principii care se aplică și în inginerie. Nu știu de ce clădirea Facultății de Drept (sediul Universității București) m-a atras tot timpul,cu exteriorul și interiorul său(amfiteatrul în special), prin curtea căreia treceam zilnic, deoarece a noastră se găsea în spatele ei sau fie că am învățat pe de rost pe cei cinci oratori antici de pe frontispiciul Universității: Lycurg, Solone, Cicerone, Justinian și Papinian. Metoda a fost destul de simplă: un bun coleg (care acum este stabilit la Paris) după ce treceam de fațada Universității de Drept îmi spunea brusc, stai pe loc și fără să te întorci spune cine sunt cei cinci de pe fațadă. Eu nimic ! Aceasta s-a repetat zilnic: în ordine sau pe sărite, ori în sens invers și după câtva timp mi s-au întipărit în cap (lucru ce mi-a folosit mai târziu în anumite situații, să le spun „delicate”). Vremurile au fost cum au fost și n-a fost să fie: mai bine una singură și studiată în profunzime pe cât se poate de bine.
Dacă aș fi întâlnit un caz singular, nu-mi puneam problema; dar văd din ce în ce mai multe și nu știu ce să cred. Un om fură sau delapidează (nu vorbesc despre „găinării”) bunuri sau sume care sunt uriașe în raport cu necesitățile individului, oricât de extravagante ar fi ele. Este tradus în justiție și condamnat conform legilor statului. Chiar dacă individul respectiv este condamnat pe viață sau la moarte ca în alte state sumele nu sunt recuperate, decât într-o măsură oarecare. Restul sumei s-a disipat cine știe pe unde... Deci, eu stat nu câștig mai nimic prin condamnarea făptașului(plus că am făcut cheltuieli importante cu investigații, procese etc.). Stau și mă întreb: dacă această condamnare ajută cu ceva. Condamnarea cuiva este „benefica” numai atunci când prejudiciul este recuperat în totalitate, iar persoana se poate îndrepta.
Un inginer proiectează o clădire. Face calculele greșite. Clădirea se prăbușește la cutremur. Mor persoane multe.
Prin urmare viața omului are un cuantum. Cât este de mare acest cuantum ?
Și cum niciodată nu este prea târziu, voi trece din nou prin curtea Facultății de Drept, poate voi afla răspunsul de la cei cinci oratori.
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com