AM UITAT

(Imagine Internet)

                                de Mihai G. Tănase

                     

                                                    Mergem pe autostrada noastră „bătrână” cu automobilul și ne grăbim să ajungem la Pitești. Uneori, traficul este mai intens, dar nu mai contează. Pe șosea tot felul de automobile ca dimensiune și marcă: tir-uri impunătoare de te sperii, autoturisme străine (ca marcă) și indigene, de toate culorile. Peisajul traficului nu impresionează pe nimeni, este ceva familiar. Dar, dacă stăm să ne aducem, puțin, aminte cum era acum 25 sau 30 de ani, ce constatăm ? Atunci, de la București la Pitești nu se putea să nu vezi trase pe dreapta cel puțin trei, patru autoturisme și șoferii pe lângă ele. Unii lucrau de zor, alții făceau semne de ajutor pentru remedierea penelor la mașină, în special pene de cauciuc. Imaginea era dezolantă. Nu era exclus să mai vezi câte un șofer cu un bidon de plastic în mână, cerând benzină. La nimeni nu-i trecea prin cap să zică: uite ăsta a făcut pana prostului. Oricând puteai să fii în locul lui: benzina era raționalizată !

                                                                    Preponderența autoturismelor era Dacia 1300 (în variantele ei) și Trabant. Aveau un singur avantaj: se defectau repede, dar se și reparau repede. In ceea ce privește Trabantul, aveam un prieten care m-a întrebat: știi de ce stai toată ziua pe sub el și repari ? Special a fost făcut pentru țările membre ale Tratatului de la Varșovia, să nu ai timp să te gândești la „prostii” ! Așa o fi fost sau nu, nu știu. Ceea ce pot să spun este că, mai tot timpul aveai o teamă că te lasă când nu te gândești... în câmp și ce te faci ! Și uite așa, încărcai Trabantul cu tot felul de scule și piese de rezervă, plus două trei canistre cu benzină (strânsă în câteva luni). Încărcătură moartă !

                                                                    Acum, sunt tot felul de autoturisme (este adevărat că tehnica automobilului a evoluat) fiabile. Chiar dacă ai vrea să vezi pe cineva în pană cu autoturismul, pe autostradă, trebuie să ai mare noroc ! Problemele sunt de altă natură: economice ! Dar, nu ne interesează, mergem înainte ! 




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

IDEI PENTRU VIITOR

de Mihai G. Tănase

                                                In această dimineață, ascultând postul de radio România Actualități, la emisiunea Bună dimineața România s-a dat o știre care m-a catapultat cu 30 de ani în urmă. Ce să spun ? Mai mult amuzantă, decât reală. 

                                                   Era vorba despre izolarea termică a clădirilor în orașul Petrila. S-a propus o soluție novatoare de izolare termică a clădirilor, folosind plăci izolante alcătuite din lână de oaie. In oraș(?) sau în împrejurimi sunt atât de mulți momârlani (ciobani) care se ocupă cu creșterea ovinelor, încât pot să asigure cantitatea necesară producerii plăcilor termoizolatoare. Din punct de vedere economic, în momentul de față, este destul de rău: ciobanii nu au cui să vândă lâna și atunci o ard. Parcă am mai auzit eu ceva similar pe la cursul de Economie politică, când în timpul crizei economice dintre cele două războaie mondiale grâul era folosit pe post de combustibil la vapoare !

                                                            Cei din Petrila (un orășel cu cca 23.000 de locuitori) au o singură problemă în a implementa noua soluție: nu s-a găsit modalitatea de prindere a plăcilor termoizolatoare de pereții clădirii, acestea fiind foarte grele. In rest nu ar fi ceva deosebit: se face o făbricuță și gata. Rămâne în studiu ! (dacă o să-și mai amintească cineva ceva).

                                                                  Mai vream să spun un singur lucru din experiența proprie. Acum 30 de ani, în București o problemă care devenise oarecum spinoasă era aceea a izolării termice a camerelor din blocurile de locuit, determinată de apariția fenomenului de condens. Productivitatea muncii era „mare” în construcția de locuințe și „băieții” uitau să mai pună elementele termoizolatoare în alcătuirea pereților exteriori.  Astfel apăreau punțile termice (reci), care erau tratate ulterior cu montarea unor plăci din polistiren la interiorul camerelor. Cu toate că, a rezultat din calcule, acestea nu aveau mare eficiență, în continuare s-a aplicat metoda izolării pe interior. De ce ? Tocmai problema de la Petrila: era greu să prinzi pe exterior plăcile din polistiren (trebuia montate schele, ancorarea plăcilor de pereți, ceva foarte costisitor) la un bloc cu zece niveluri. Ulterior s-a renunțat la izolarea pe interior și s-a făcut numai pe exterior (la un numar foarte redus de blocuri).

                                                                      Până se va găsi o modalitate tehnică de prindere a plăcilor din „lână”  pe pereții clădirilor, cred că, momârlanii vor avea ceva probleme cu Garda de Mediu !




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com




                                                                      

                                                                     

VREAU SĂ FAC BINELE

de Mihai G. Tănase   



                      

                                              Am primit acum câteva minute un email de la un prieten din străinătate. L-am citit și m-am cutremurat. Economie am studiat prin liceu și facultate, atât cât să pricepem și noi ăștia care nu suntem de specialitate într-ale economiei; dar chiar dacă nu studiam este imposibil să nu pricep ce a vrut să spună eminentul profesor de economie Ilie Șerbănescu, în scrisoarea sa deschisă către români. Și ca să nu fie niciun dubiu voi reproduce, în continuare, textul mesajului dânsului:

          

 Când o să priceapă toată lumea că investitorii străinii nu vor binele nostru, ci doar al lor?

Introducere: ”În 16 noiembrie dimineaţa, înainte de alegeri, situaţia în România era după cum urmează: tot petrolul şi jumătate din resursele de gaze – la austrieci; distribuţiile din energie (cele care strâng banii) – la nemţi şi francezi în cazul gazelor, la italieni, nemţi şi cehi în cazul electricităţii, la austrieci, kazahi şi ruşi în cazul carburanţilor; băncile – la austrieci, greci şi francezi; industriile câte mai există – la nemţi, britanici, ruşi, italieni etc; telefonia – la francezi, britanici şi nemţi; pădurile (probabil peste jumătate) – la austrieci, unguri, nemţi; pământurile agricole (probabil peste 40%) – la italieni, unguri, danezi etc. În 16 noiembrie, la închiderea urnelor, după victoria zdrobitoare, tabloul era acelaşi. Si aşa va rămâne. Fraţilor, nu veţi lua nimic înapoi! Actualii deţinători vând scump, nu dau gratis precum statul român! Și v-au luat şi banii, ca să nu aveţi cu ce cumpăra!”  (Ilie Șerbănescu)

Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.
Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit . Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.
Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor  servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră.  Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o  companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.
Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.
Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.
Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine.
Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe  nici el dacă mai e român sau European.
Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc.
Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București,în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească.Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de  import.
Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost  predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități.
Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

 Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi  productive: fabrici,uzine,combinate,cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!
Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro.I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!
Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.
Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!
Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !
Dumnezeu să ne lumineze mintea!
În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!  

                                                 De citit am citit-o, dar cui să o dau mai departe domnule Profesor ?  După umila mea părere, nu unul ca mine poate să schimbe ceva, ci numai românii cu pregătirea adecvată și pătrunși de simțul românismului: politicienii și economiștii care să aibă viziunea și pregătirea economică la standarde înalte. Nu vedeți că, este un fel de degringoladă, ce generează fenomene complexe complementare? Totul pleacă de la educație și învățământ. Este exact ce se spune în Evanghelie: „când un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă”. Dacă aici, cum spuneți dv., Dumnezeu ne va lumina mintea, atunci nu vor mai fi nici orbi, nici gropi și când vom trage apa la București, vom plăti în Micul Paris !

--------- mihaibrebu@hotmail.com