de Mihai G. Tănase
Vreo doi ani am lucrat în provincie la o întreprindere ce avea forul tutelar în București. Acest lucru se întâmpla imediat după una din reorganizările administrative ale țării. Nu mă interesau prea mult problemele administrative, în general, dar efectul lor îl simțeam și nu-l realizam. Acolo am cunoscut un om extrem de retras și tot mă întrebam ce este cu el de se comportă aparte. Era vădit marginalizat. Nu cunoșteam prea bine colegii și aplicam proverbul latin: silentium est aureum; pereții ar fi putut avea urechi... Cu trecerea timpului, treptat, am început să-l cunosc pe acest om, cu care m-am și împrietenit ulterior. Intr-una din zile întreb pe o colegă de birou: de ce îi spuneți voi domnului, „popă” ? Cum de de ce, a fost popă militar !
Când relațiile au devenit mai strânse mi-am permis (el era mai în vârstă decât mine cu vreo 30 de ani) să-l întreb ce este cu această poreclă. Eram singuri în birou și începe să-mi povestească. Am făcut trei facultăți (mă uit cam pătrat la el ?!) la Cernăuți: Facultatea de Filozofie, de Drept și Teologia. [Și mă întreabă dacă știu ce înseamnă „Amin !”; la care eu îi spun că nu știu. „Așa să fie !” și mi s-a fixat in cap, pe viață; nu știam că voi studia și eu Teologia, mai târziu. ] Eu curios, știind cum am făcut eu o facultate și nu trei, îl rog să-mi spună cum a fost posibil să urmeze concomitent cele trei facultăți. Uite, tată, cum ! Frecvența nu era obligatorie (ca și astăzi - spun eu acum) și aveam un fel de serviciu să zicem, țineam evidența contabilă la un evreu din Cernăuți, care avea niște afaceri cu lemnul. Evreul mă plătea cu o sumă echivalentă a trei salarii de azi și munceam căteva ore pe lună, când și când.(„Popa” lucra la serviciul financiar, pe care îl cam ducea singur în spate și avea ca șef un activist fără bacalaureat... Cred că el stătea pe o pernă de ace, nu pe scaun; dar n-avea încotro.) Alergam de la o facultate la alta să nu pierd cursurile importante și restul studiu, nu mă distram. (Și cred că, nu a avut materii de balast, cum am avut eu: Economie politică, Socialism științific, Materialism dialectic sau ALA). Am avut o sănătate deplină și o constituție aparte (la care mai adaug eu: și cap !). După terminarea studiilor am intrat în armată ca preot militar și n-am practicat prea mult că, au venit ai noștri... Asta este, mă chinui că am și eu un băiat de vârsta dumitale și trebuie să-l ajut, că nu se ajunge...
După '89, tot auzeam: am reușit la două, trei facultăți, și la aia, și la aia și tot așa. Parcă am început să am complexe, dar mi-au dispărut rapid după ce m-am documentat. Nu se mai dădea niciun fel de examen la majoritatea facultăților și admiterea se făcea pe bază de dosar (cu mediile din liceu, nu „dosar din ăla” ) și cu bani... Ai bănuți, nu mai contează. La facultate nu te mai duci, că de aceea e facultate (prezență facultativă, cu excepția medicinii și parcă a arhitecturii) și care suntem mai „săraci” ne luăm serviciu și partener de viață, că avem nevoie de bani (sau ne dau părinții) să experimentăm că suntem tineri și vedem noi pe urmă... Cu examenele ne „descurcăm”, diploma o luăm și practicăm cu totul altceva față de ce diplomă avem. Nu prea știm să vorbim (nu să ne exprimăm !), dar știm romgleză, nu știm ce profesori am avut (cum să știm când am avut normă întreagă la „muncă”), iar dacă se dorește să profesezi, se spune că trebuie sa ai „pile” să ajungi acolo și te pică la interviu...
Intru intr-un magazin alimentar, 70 - 80 % din personal are diplomă de studii superioare (ori sunt studenți „la distanță” adică, la fără freccvență - ce dracu' sună mai frumos, și așa nu se duc pe la școală ) : marketing, PR, management, drept, protecția consumatorului, medic veterinar etc. In magazine de Telefonie mobilă găsești: ingineri de te miri ce ultraspecializări au, absolvenți de științe umaniste de tot felul și tot așa...
Dacă s-ar putea ca, „popa” să știe ce intelectuali măreți avem acum ar învia și ar muri din nou.
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com