marți, 17 decembrie 2019

SĂ LUĂM AMINTE

Imagine Ziarul Libertatea
Imagine Ziare.com

Imagine Digi24 
         

                   Imagini, publicate de către presa românească,
                   cu aspecte din urmările cutremurului recent
                   din Albania, publicate în urmă cu două zile.






  de Mihai G. Tănase 


                                                              După ce am citit articolul din Ziare.com m-am trezit în sala mare de ședințe de la Primăria Capitalei, unde se făcea analiza urmărilor cutremurului din 1977 - România. Ședința era prezidată de Ion Dincă (general în civil), prim-secretar al Comitetului Municipal de Partid București și primar al capitalei. Reprezentantul personal al lui Nea Nicu , răspopitul academician Manea Mănescu. Sala arhiplină de ingineri constructori (proiectanți, executanți și beneficiari), arhitecți și tehnicieni constructori. Ce s-a discutat și cum a decurs ședința a fost în stilul celui arătat de către Ziare.com referitor la urmările cutremurului recent din Albania; de parcă atunci a participat la ședință vreun albanez să știe ce să spună acum. A prezentat un raport detaliat directorul general al Centralei de Construcții din cadrul Primăriei, în care a subliniat că deși cutremurul a avut o intensitate seismică destul de mare la București (VIII pe scara MM) nu s-au prăbușit decât două tronsoane de bloc, respectiv OD16 Militari și Ștefan cel Mare Bl.33-Lizeanu; și pentru care Asociația Inginerilor Constructori din Iugoslavia a transmis o telegramă de felicitare inginerilor constructori români. Acest lucru l-a iritat foarte tare pe academician, a dat de masă cu raportul și a zis: „Tovarășul Secretar General (adică Nea Nicu) nu admite niciun fel de prăbușire !” și ne-a făcut o salată că, nu suntem buni de nimic. El fiind de meserie economist ! Și a ținut-o tot așa cu tot felul de aiureli, crezându-se la o adunare de partid. Că asta știa.

                                                                       Pe parcursul lecturării articolului din Ziare.com am făcut o translatare inversă în timp la declarația șefului poliției din Durres, care seamănă foarte mult cu a lui Manea Mănescu. Face aserțiuni tehnice pentru care nu are nicio pregătire de specialitate. Dar, a spus și niște lucruri interesante, cu care  sunt de acord, în totalitate: după comunism s-a construit haotic și fără respectarea normelor tehnice, fiecare a făcut ce a vrut; așa a lăsat să se înțeleagă. Și atunci am făcut legătura cum s-a construit la noi după '89: se lua autorizație pentru un anumit regim de înălțime și se mai trânteau două, trei niveluri peste. Nu s-a demolat nimic ceea ce a fost în plus, doar s-au dat amenzi, intrându-se, chipurile, în legalitate. Poate, se mai practică și acum această metodă, dar nu mai sunt în contact cu domeniu. Înclin să cred că treaba este la fel. Modificarea regimului de înălțime a construcțiilor duce la niște efecte devastatoare în caz de cutremur. Numai cine nu știe nu-i pasă, dar vedem că albanezii au fost testați, iar cât de curând urmăm și noi. Nu trebuie să ne luăm după povestitorii de la tv că, nu vine acum cutremurul, ci hăt mai în colo... Acestea se numesc povești nemuritoare !


--------------  mihaibrebu@hotmail.com

marți, 26 noiembrie 2019

CUTREMUR ÎN ALBANIA

Imagine Internet











  de Mihai G. Tănase 






                                                                   În dimineața zilei de azi, la ora 3:54 - ora locală, s-a produs un cutremur de magnitudine 6,4 pe scara Richter, la adâncimea de aprox. 10 km, cu epicentrul situat în partea de nord a orașului Durres și la cca 15 km vest de capitala țării, Tirana.

                                                                        Pagubele sunt importante și ce este mai trist până la ora 14:00 au fost identificați peste zece morți și circa 650 de persoane rănite. Bilanțul exact urmând a se stabili.

                                                                        Ce pot să afirm în urma fotografiilor și videoclipurilor postate pe net, făcând abstracție de datele comunicate în mass-media de la noi ?

                                                                         Pentru a avea o imagine cât de cât elocventă a acestui cutremur trebuie să menționez că, a avut același ordin de mărime a energiei degajate ca și cutremurul din 31 august 1986 din România. Marimea acestuia a fost de 6,5 grade pe scara Richter (sau după unii chiar 7).  Se poate face, prin urmare, o paralelă între cele două fenomene telurice.

                                                                    În România nu s-au prăbușit clădiri și nu au existat pierderi de vieți omenești.

                                                                     În Albania s-au prăbușit multe clădiri și se înregistrează pierderi de vieți omenești.

                                                                   Desigur că au fost inventariate o serie de pagube corespunzătoare tipurilor structurale ale clădirilor românești, dar nu a necesitat un efort deosebit în remedierea lor. 

                                                                     Dacă privim fotografia din frontispiciu putem constata că unele clădiri nu au avut o protecție antiseismică (prin modul de alcătuire a structurii) corespunzătoare, iar altele (din jur) cu siguranță au avut un grad de protecție asigurat. 

                                                                      Nu cunosc ce fel de norme de proiectare ale construcțiilor rezistente la cutremur au albanezii, dar știu un lucru: în general, două cutremure de aceeași mărime, făcând abstracție de condițiile geologice și locale fizico-mecanice ale terenului de fundare produc cam aceleași pagube.

                                                                        Cine se ocupă cu protecția antiseimică ar trebui să țină seama și de aceste lucruri. Cutremurul este un fenomen impredictibil ca dată, mărime și pagube. Măsurile trebuie luate din timp și vom fi răsplătiți cum nici nu ne închipuim: Paza bună trece primejdia rea !


------------------ mihaibrebu@hotmail.com

                                                                      

vineri, 15 noiembrie 2019

PROROCUL

de Mihai G. Tănase 



                                                                                                       Moto
                                                                                                   Ecl. 1.11


                                                

                                                     După cutremurul din 30 august 1986 am fost numit în Comisia de evaluarea pagubelor, privind structura de rezistență a clădirilor ce apartin ambasadelor la București. Nu comentez mărimea cutremurului care apare ca oficială, pentru că am părerea mea și nu sunt de acord cu ceea ce se afirmă. Acum, vreau să relatez o situație determinată de starea de atunci.

                                                           Am intrat într-o clădire ce aparținea ambasadei Canadei și întâlnesc o doamnă (canadiană sau nu) foarte speriată și care vorbea într-o engleză din care nu am priceput mare lucru, întrucât debita cuvintele ca un crainic sportiv. 

                                                         După aceasta am început să mă complexez și am luat legătura cu un fost profesor de limba engleză, pe care l-am avut la cursurile postuniversitare. Merg la dâsul acasă și-i zic: Domn' profesor uitați ce s-a întâmplat și vreau să mai exersez, să-mi măresc fluența, să fac față discuțiilor doamnei.

                                                               Aveam cam trei, patru ore pe săptămână de conversație cu profesorul. Într-o zi omul o dă pe românește, era supărat rău că-i murise soția de frig, fiind bolnavă la spitalul Elias. Profesorul era ilegalist și-l critica pe Ceaușescu pentru toate câte se întâmplau în perioada aceea, acuzându-l că i-a omorât nevasta.  Eu tăceam că nu știam cât de sincer era. Și imediat trece la considerente filozof-politice: Știi care este diferența între promisiunile fâcute de partid și cele de religia voastră (ortodoxă) ? Dânsul era de confesiune iudaică. Nu știu, domn' profesor !

                                                                     Măăă! Partidul promite din cinci în cinci ani, că peste alți cinci o să fie excelent, dar nu se realizează niciodată, iar religia voastră promite că va fi bine în viața de apoi. Nu am putut să-i dau o replică, tocmai eram la începutul studiului religiei și mă uitam la el ca din fundul prăpastiei (mă uimise și cu aserțiunea: Dacă este a patra zi este imposibil să nu fie un fir de lumină! Iar, eu îi spun, domn' profesor azi e miercuri, e a treia zi... Nu, măăă ! Sătămâna începe cu Duminica, deci este a patra zi. Puțin mai târziu am lămurit-o cum este cu Geneza și cum știa el Tora, din ilegalitate.)

                                                                        Acum când mă gândesc la zilele de azi, profesorul meu avea calități de proroc.



--------------- mihaibrebu@hotmail.com

joi, 17 octombrie 2019

ROMÂNIA - NORVEGIA

Imagine din tribună
la meciul de fotbal România - Norvegia
(gsp.ro)


           de Mihai G. Tănase                                                                            












                                                          




                                                                      Mentorul meu și-a început cursul de Geotehnică și Fundații cu propoziția: Noi avem un mare dezavantaj. Toată lumea se pricepe la fotbal și la construcții. Eu recunosc că, de pe la 14 ani am început să nu mai îmi placă fotbalul, din cauza colegilor de liceu care comentau, în fiecare pauză,  despre fotbal și fotbaliști: ce a făcut cutare, cum a ajuns în prima divizie, ce face nevastă-sa sau amanta etc.                  

                                                     Acum, mi-am adus aminte de aceste episoade consumate când am citit un articol în presă destul de ilar, în care se arăta cum echipa de fotbal a Norvegiei a făcut reclamație la UEFA contra României, motivând că suporterii români i-ar fi cam deranjat în timpul meciului, care a avut loc la București, și rogă federația să ia măsuri.

                                                            Acești suporteri au fost niște copii de maxim 15 ani, înt-un număr de aproximativ 30.000. Probabil că, este deranjant să auzi asemenea larmă făcută de niște copii și pe care norvegienii nu au mai întâlnit-o în jocurile lor pe stadioane...  

                                                          La reclamația fotbaliștilor norvegieni a fost dat un răspuns de către UEFA pe măsura minții lor. Aceasta mi-a întărit convingerea că, ceea ce a spus Pierre de Coubertin a avut un mare sâmbure de adevăr. Cu toate că unii contestă atribuirea dictonului lui Coubertin și că ar fi un apocrif de fapt, acesta în fond nu este contestat de nimeni. Și ca să nu supărăm nici pe unii, nici pe alții dictonul spune așa: Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani. 

                                                                                  Treaba lor cum se ceartă și cum se împacă, eu nu mă pricep la fotbal !



-------------- mihaibrebu@hotmail.com



                                                              

miercuri, 4 septembrie 2019

INTOXICAREA MASELOR

Imagine Mediafax





                                          de Mihai G. Tănase 







                                                              N-am mai intrat de mult pe site ul Mediafax, dar azi am intrat din curiozitate să văd ce mai scriu băieții despre cutremurul produs ieri în România, în zona Vrancea. Știrea o auzisem la radio. Când ce să vezi ? Dau peste un articol a cărui a doua parte din titlu este: „Drama țăranilor mutați cu forța la bloc (Partea I)”. Deci, va urma și partea a doua, dar nu voi mai deschide site ul și mâine că voi voma pe calculator, și calculatorul este al meu...

                                                                    Autorii povestesc, din auzite, cum a vrut Nea Nicu să mute țăranii la bloc. Niște aberații. Imaginea de mai sus postată de către cei doi autori este fațada unui bloc de la oraș, P + 8, 9 sau mai mult. Nici vorbă de așa ceva despre blocurile construite la țară și unde partidul voia să mute țăranii. Aceste locuințe erau P + 1 și se poate vedea și azi, dacă mergi de la București către Giurgiu.

                                                                         Ideea în sine nu era proastă, numai că era concepută de oameni fără pregătire și voiau să ajungă și să depășească satele din occident. Cum s-ar spune era concepută la cârciumă la un pahar cu țuică. Cu ajunsul și depășitul capitaliștilor circula și un banc, pe care am să-l rezum la maximum. Nikita Hrușciov a spus la un congres al PCUS: Să facem totul tovarăși și să-i depășim pe capitaliști, chiar dacă va trebui să mergem pe sub pământ și să le ieșim înainte ! La care un delegat, Ivan Ivanovici, îi răspunde: nu este bine să mergem pe sub pământ, că atunci vom rămâne fără pantaloni și capitaliștii ne vor vedea în fundul gol !

                                                                                                     Să mărești suprafața agricolă și să o lucrezi mecanizat este o treabă bună. Le-aș recomanda autorilor articolului să se mai uite duminica pe TVR1, la Viața Satului: Tot țăranii se vaită acum că, nu pot să-și lucreze bucățelele de pământ și ar vrea să se unească în asociații. Dar, omul nostru, prin firea lui e legat de pământul lui, prin fărâmițare ca urmare a moștenirii și nu vrea să se unească cu alții. Nu pot să-și vândă produsele, pentru că nu sunt competitive și tot așa...  Nu se revine la ideea lui Nea Nicu, sub altă formă, dar asemănătoare ? 

                                                                                Articolul din Mediafax este scris pentru cei născuți după 1980 care nu cunosc nimic din ce a fost, ca și autorii.


                                                                        Cât despre articolul relativ la producerea cutremurului de ieri în Vrancea și aprecierile făcute care sunt jalnice, nu mai am nimic de adăugat. 

                                                                     

------------ mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

sâmbătă, 29 iunie 2019

ATÂT PUTEM

de Mihai G. Tănase 






                                                        Trecem printr-o perioadă nu tocmai fericită. Canicula alternează cu ploi și vijelii. Mai prin toată țara se întâmplă fenomene extreme cu consecințe grave asupra omului. Este de discutat dacă aceste fenomene nu au mai avut loc și altădată. Se pare că specialiștii în domeniu au de mâncat o pâine albă, sprijiniți și de unele canale tv, care vor să facă rating pe seama nenorocirii bieților oameni. Dar acest lucru nu mă impresionează, chiar dacă uneori le prezintă într-un mod hilar. Hai să zicem că nu este treaba mea; dar știrile repetate sub forma prostiei omenești mă enervează la culme.

                                                              Voi da numai două exemple: ce se întâmplă cu canalizarea localităților (acolo unde există...) care nu a mai făcut față și de ce tot aud că, în cutare oraș acoperișul unui bloc a fost smuls de vânt sau izolația termoizolatoare de anvelopare a unui bloc așișderea.

                                                                Când se proiectează o rețea de canalizare într-o localitate, aceasta nu se face de către cizmari, croitori sau alte profesii ale industriei ușoare, ea se face de către ingineri de specialitate. Ipotezele de calcul pentru dimensionarea rețelei de canalizare se consideră pe baze statistice (ce se cunoaște până la data prezentă: ploi, ape menajere; și cam ce o să fie în viitor). Acum intervine politicul din vremea respectivă, în sensul că se tot micșorează frecvența apariției unor fenomene excepționale. De ce ? Foarte simplu. Pentru că ar rezulta secțiuni mari ale tubulaturii de canalizare și asta implicit ar duce la costuri importante. Nu ne permite economia !? Așa că, lasă, nu se întâmplă acum și când o fi vedem noi.  „Și acum vedem !”

                                                                                          Văd la televizor șarpante de acoperiș căzute la întâmplare, în urma unor vijelii. Nu sunt cinic, dar îmi vine să râd. Cine a determinat aceasta ? Ori proiectantul, ori executantul. Toate cosoroabele din lemn (să le zicem grinzi  care reazemă continuu pe perimetrul ultimului nivel) trebuie să fie ancorate de structura blocului, prin bare (mustăți) de fier-beton lăsate la turnare. Ori aceasta nu se întâmplă. Merge și așa ! Și merge până se prăbușește. Nu ar trebui să fie trași la răspundere vinovații ? Dar, nu răspunde nimeni. Organele de supraveghere tehnică nu se sesizează pentru n motive. Mâine o să fie vreme bună !                                                                 Atunci când se face anveloparea unui bloc pentru a-i micșora capacitatea de pierdere a căldurii pe timpul iernii și a-i mări gradul de confort pe timpul verii, se procedează la realizarea unor strate termoizolatoare la pereții exteriori. În multe din cazuri nu se respectă procesul tehnologic, în ceea ce privește ancorarea acestor strate de pereții existenți și vedem ce se întâmplă... la televizor ! Și iar nu răspunde nimeni, pentru că avem bani...

                                                                     Eu cred că, ar trebui desființat televizorul !



--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

                                                                

miercuri, 19 iunie 2019

EFEMERIDE

de Mihai G. Tănase 






                                               Efemeride, note ce cuprind evenimente petrecute în aceeași zi, dar în ani diferiți. O astfel de rubrică este difuzată zilnic în cadrul emisiunii Bună dimineața România, pe postul Radio Actualități România.

                                                       Azi ce aud de dimineață ? În ziua de 19.06.1987 a fost demolată biserica Sf. Vineri din București și deci se împlinesc 32 de ani. Interesant a fost cum prezentatoarea rubricii a comentat acest eveniment nefericit. A fost dânsa informată de către preotul paroh, de la acea vreme, cum au stat lucrurile. „Regimul comunist care voia sistematizarea capitalei a dat ordin ca acest lăcaș de cult ortodox să fie demolat; dar ce să vezi, muncitorii s-au opus și atunci au pus pușcăriașii să execute demolarea, promițându-li-se scurtarea perioadei de detenție.”

                                                          La auzul acestei știri a început să-mi crească tensiunea. Nu au trecut decât 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 și tâmpeniile nu se opresc odată. Sunt unii popi care vor să iasă în evidență, crezând în mintea lor bolnavă că ceilalți sunt niște idioți și tot ce spune taica părintele este de necontestat, e infailibil și patetic. (Așa s-a întâmplat și cu afirmațiile unui preot redus, la o emisiune Trinitas Tv,  relativ la prăbușirea parțială a bisericii Enei la cutremurul din '77 și Nea Nicu a demolat-o imediat, când ea de fapt a rezistat la cutremur, dar a fost demolată ulterior. Articolul: O apă și un pământ / 19.01.2016)

                                                           Biserica Sf Vineri nu se putea demola cu deținuți, asta din punct de vedere tehnic. Muncitorii nu se puteau opune dispozițiilor că aveau de suportat consecințe inimaginabile. Ce era democrație, să stea la taifas cu Nea Nicu ? Demolarea nu se putea efectua cu brațele, a fost nevoie de utilaje. Ce să mai spun,  niște elucubrații !

                                                                      În septembrie 1987, pe seară, asist la demolarea bisericuței Sf. Spiridon Vechi din fosta Piață a Operetei. În două ore au pus-o la pământ. Stau de vorbă cu excavatoristul care a demolat biserica și-l întreb: cum te simți știind că faci ceea ce faci ? El îmi răspunde: Nu simt nimic rău, cineva trebuia să o facă ! Și ca să-și arate importanța: tot eu am dărâmat și biserica Sf. Vineri !  Așa că, părintele paroh a spus numai inepții prezentatoarei rubricii Efemeride.

                                                                        Eu tot nu pricep cum astfel de clerici sar calul și se mândresc cu tot felul de afirmații toxice. Oare ei n-ar trebui să știe că e mare păcat să pui în cârca cuiva și ce nu a făcut; doar scrie în Evanghelie ?


---------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                     

joi, 13 iunie 2019

LAITMOTIVUL

Imagine Internet: Ziarul Libertatea
 Imagine Internet: Ziare.com








                                                                                          de Mihai G. Tănase 





                                                    Nu este mare lucru să deduci imediat care ar fi Laitmotivul, când ai văzut imaginile de mai sus. Acest laitmotiv nenorocit, de care nu mai scăpăm, este revărsarea apelor râurilor, pâraielor sau din albii de pârâiașe secate și ca un corolar revărsarea Dunării, în urma ploilor abundente și practic continue: adică inundații.

                                                           După cum văd la televizor nu prea pot să afirm că avem cursuri de râuri amenajate. E cam dezastru. Situația este veche și cum se schimbă vremea în bine mai luăm un păhărel și Doamne ajută, a trecut ce a fost mai rău. Mai vedem la anul. Și tot așa. Uităm ! (N-am ce să fac, trebuie să-l menționez pe Pierre Janet: Uitarea este funcție normală a creierului. Mare om a fost !)

                                                             Înainte de '89 era un institut de specialitate, numit ISPIFGA (Institutul de Studii Proiectări Îmbunătățiri Funciare și Gospodărirea Apelor). Nu făcea el totul, dar făcea ceva... Acum cred că s-a vărsat pe la Ministerul Mediului.

                                                                 O problemă foarte delicată și importantă este eliberarea autorizațiilor de construire în mediu rural și înclin să cred că și în cel urban. Nefiind un plan de amenajare al bazinelor hidrografice (o fi existând, dar nu este implementat) amplasamentul construcției cade în zona inundabilă, ce să-i mai ceri și domnului secretar de la primărie care nu are studii de specialitate.

                                                                Când mă uit înapoi la Președinția României, primul președinte era inginer de amenajare a cursurilor de apă, cu studiile făcute la Moscova. Dacă se ocupa numai de un bazin hidrografic și-l punea la punct, lumea îl pomenea pentru ani buni, mai mult decât pentru politică. Eu așa aș fi făcut, din mândrie pentru meserie. Ce să mai zicem acum ? Dumnezeu e mare !

                                                                  Toate trec, dar nu văd nicio speranță să terminăm cu acest Laitmotiv. Aș vrea mult să mă înșel !



---------------- mihaibrebu@hotmail.com

marți, 21 mai 2019

DESERVENTUL

Pompă de șapă
              (Imagine Internet)
 Pompa de șapă în activitate

                         












                                                                        
  de Mihai G. Tănase 







                                                      La blocul vecin se reface terasa. La vreo 20 m de locuința mea un utilaj face o gălăgie aparte. Mai ieri am văzut cum a fost descărcată o basculantă cu nisip, iar azi s-a trecut la treabă. Nu am înțeles la ce folosește utilajul respectiv și în special cum funcționează. Așa că am mers să fac o discuție cu persoana care lucra la acest utilaj. A încercat să mă lămurească, la nivelul ei. În câteva momente am priceput despre ce era vorba. Ceea ce m-a impresionat mai mult a fost concluzia deserventului (persoana care lucra cu utilajul): „inginerii de azi nu știu nici cât știu eu”. Oare așa să fie ?  Am deschis calculatorul și am căutat utilajul în cauză: Pompă de șapă.  Datele informative sunt relatate cu privire la caracteristicile tehnice necesare comercializării și nicidecum la principiul de funcționare. (Acesta se studiază la facultate. Dar, ca să îl pricepi trebuie să frecventezi cursurile. Ce să mai zic despre pasiune ?!)

                                                             Pe scurt. Șapa este un material de construcție alcătuită din nisip și ciment, cu sau fără adaos de apă. Se utilizează pentru eliminarea denivelărilor sau ca suport pentru alte materiale. În cazul de față, șapa se adaugă peste stratul termoizolant al terasei și este suport pentru hidroizolație. Pentru creșterea productivității muncii, șapa se realizează la nivelul solului și se ridică pneumatic cu această pompă de șapă, pe terasa blocului (blocul fiind P + 4, adică parter și patru etaje). Pompa de șapă mai are suplimentar o instalație de aer comprimat (un auto compresor) și o sursă de energie electrică. Toată treaba este făcută de către un deservent, care nu are nevoie de prea multe cunoștințe tehnice. Pompele de șapă sunt produse de către firme de utilaj tehnologic și se folosesc în domeniul execuției construcțiilor. 

                                                                Mă uit un timp la deservent și văd cum adaugă cimentul. Îl întreb despre dozaj (raportul dintre cantitatea de ciment și cantitatea de nisip) la care el îmi spune: un sac la o încărcare. Așa să fie ? Nu mă convinge ! Probabil l-a instruit cineva cum să facă să iasă bine, economic, pentru executant. Știa el ceva despre inginerii lui...




--------------- mihaibrebu@hotmail.com

marți, 30 aprilie 2019

NU TREBUIE SĂ TE MIRI DE NIMIC

de Mihai G. Tănase 






                                                     Aceste cuvinte le-am auzit rostite de către un om de mare erudiție, fost academician și pe care l-am cunoscut personal. În acel moment mi s-a părut ca un fel de anomalie; dar tot el mi-a zis că acesta este un dicton al vechilor latini. Și mare dreptate a avut !

                                                            Am trăit o mică întâmplare, care ar părea nesemnificativă la prima vedere și care m-a mișcat într-un fel, dar imediat mi-am adus aminte de ce a spus academicianul în vârstă și le-am dat dracului pe toate...

                                                               La o spălătorie auto întâlnesc un om, care făcea treaba de spălarea autoturismelor. Cum instalația de spălare era cam 90 % automată, între timp, am schimbat câteva fraze cu persoana în cauză. Îmi spune despre una, despre alta și cum lucra el înainte. Înainte de a fi spălător de mașini ! Îl întreb: dar ce ai lucrat dumneata înainte ? Ce să lucrez, sunt inginer petrolist ! Rămân un pic uluit. Încep să-l întreb despre profesorii pe care i-a avut el în facultate (să mă conving că are tangență cu ingineria). Despre profesorii de la materiile comune, care se studiază de orice fel de inginer, de orice specialitate. Nu l-am întrebat despre unii mărunți, ci despre corifeii în domeniu, după cărțile pe care le-am consultat și eu la vremea respectivă. Habar nu avea, cu toate că se cunoștea că dăduse pe la facultate. Știa și reținuse materiile de umplutură privitoare la materialismul științific și dialectic. Nu l-am întrebat cum a ajuns spălător de mașini, că ar fi fost jenant pentru mine, nu pentru el.

                                                                    Ce a fost mai interesant a fost următorul aspect: La început i-am dat un „pour boir”  egal cu echivalentul a 35 % din costul manoperei oficiale. Nici mersi, nici......  Asta i se cuvenea de drept, după mintea lui de inginer. Calitatea lucrării finale cam 80 %. Deci, nu era bun nici pentru spălatul mașinii ! Poți să te întrebi cam ce muncă a prestat acest individ ca inginer petrolist ? Eu zic că, nu !

                                                                          Și iar mi-am adus aminte de academicianul cu dictonul vechilor latini. Așa trebuie să faci !




----------------  mihaibrebu@hotmail.com

sâmbătă, 6 aprilie 2019

ARSENICUL DE LA TELEVIZIUNEA NAȚIONALĂ

de Mihai G. Tănase 







                                             Azi la 14:30 pe postul național de televiziune s-a dat, în reluare din 2018, o emisiune de o jumătate de oră intitulată Adevăruri despre trecut. Eu am deschis televizorul pe la fără două zeci. Cu mare greutate am reușit să ascult balivernele debitate de către doi domni, doctori în istorie, care aveau vârstele cam de 35 și respectiv 50 de ani, împreună cu o doamnă sărită bine de 80 - 85 de ani, care lucrase pe la Academia Română. Mă întreb: această emisiune o fi fost transmisă și în occident, via satelit ? Păi dacă da, ne-am făcut de tot râsul ! Sigur că, la prima vedere tenta generală era una anticomunistă, înflorită pentru Nea Ion și departe de ce s-ar fi vrut să fie. Ce să știe cei doi domni, când în '89 ei aveau în jur de maximum 20 de ani ? Au povestit din ce au citit prin cărți și din auzite. La doamna nu mai fac referire pentru că nu o mai ajuta memoria. Una peste alta au tot criticat regimul trecut într-un limbaj poetic, amestecat cu lucruri care nu își aveau locul.

                                                             Când ești bolnav și mergi la medic, acesta caută să trateze cauza bolii, nu efectul...

Pe scurt, a fost transpunerea vieții de la țară în ambientul orășenesc; dar au uitat naratorii să spună adevăratele cauze. Blocurile de locuințe, astea gri cum le zic unii, au fost construite de către partid pentru a adăposti populația mutată la oraș, populație ce avea să construiască industria grea - baza societății socialiste multilateral dezvoltate. În multiple cazuri oamenii de la țară, dar nu numai, aveau un nivel de la mediu în jos privind comportamentul social. De ce ? Pentru că nu aveau educația necesară. Erau unii care văzuse prima oară WC-ul în casă. Fie că vrem , fie că nu vrem toate pleacă de la educație !

                                                            Nu fac acum o analiză exhaustivă a emisiunii (poate că n-aș fi tocmai cel indicat), dar anumite lucruri le-am trăit, deoarece am fost în mijlocul lor. Am să exemplific în continuare.

                                                              Lunar aveam trei, patru sesizări de la oamenii muncii (și colegii de serviciu la fel) cum că blocurile au fost prost construite și din acest motiv, mai tot timpul, la parterul acestora se produc refulări ale dejecțiilor, prin WC-uri, datorite etajelor superioare. Scandal mare ! Hai pe teren ! Locatarii despre care se vorbea în emisiune și pe care naratorii îi supra compătimeau habar nu aveau unde se scurg apele uzate și procedau în consecință. În rețeaua de canalizare din subsolul blocului găseam: oase mari de la prepararea hranei, cârpe care formau dopuri de blocaj, vată folosită de femei (la soroc ) și aruncată în WC-uri, lucruri de tot felul care ar fi trebuit duse la gunoi. Veneam și informam Conducerea. Faceți și voi niște instrucțiuni de folosire a instalațiilor, că nu știu bieții oameni ! Să turbezi !

                                                                Sigur că, lucrurile au fost abominabile, dar trebuie prezentate așa cum s-au derulat ele; că dacă facem altfel nu mai sunt adevăruri. Ele ar trebui prezentate de către cei care le-au trăit și nu de către copiii lor. Și așa cum scrie în Evanghelie, trebuie „să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” !



----------------  mihaibrebu@hotmail.com


                                                  

luni, 4 martie 2019

O CARTE ȘI UN CUTREMUR

de Mihai G. Tănase 






                                                 În 1982 a apărut lucrarea sub forma unei cărți, publicată de Editura Academiei Republicii Socialiste România, intitulată: „Cutremurul de pământ din România, de la 4 martie 1977”. Această lucrare a fost coordonată de către: Acad. Ștefan Bălan, ing. Valeriu Cristescu și dr.ing. Ion Cornea. Prețul, la vremea respectivă, era cam piperat pentru buzunarul românului, costa 105 lei. Cartea are 516 pagini și este de formatul aprox. 22 x 31 cm. O carte tehnică de format inferior și tot așa de groasă costa în jur de 30 lei. Această carte a avut un tiraj de câteva mii de exemplare. Ea se găsește în mai toate bibliotecile instituțiilor de stat. 

                                                    La elaborarea lucrării au participat un număr considerabil de specialiști și nu de activiști de partid. Nu este o lucrare de trei surcele să o priceapă oricine. Dar, totuși dacă o citește unul care nu este de specialitate (seismolog sau inginer constructor etc.) și studiază numai partea introductivă - câteva pagini - tot poate să-și facă o imagine cât de cât reală, relativă la cutremurul din 4 martie '77. Numai domnii de pe la unele canale tv, prin impostorii invitați, nu au auzit de ea. Și cum azi se împlinesc 42 de ani de la fatidica zi au început privegherea de ieri; când niște pitpalaci (care nu aveau nicio tangență cu seismele) au scos tot felul de panglici pe care le-au lansat în eter; să înnebunească de frică auditoriul. Am închis imediat televizorul și nu l-am scuipat, pentru că era aparatul meu.

                                                         Azi, au început din nou cu imagini apocaliptice însoțite de sunete. Mixaj excelent ! Să prostească pe cine cred ei, dar nu ține la toată lumea. Ceea ce m-a deranjat mai tare a fost afirmația că magnitudinea cutremurului din '77 a fost comunicată ca fiind 7,4. Păi dacă citeau introducerea vedeau clar că, magnitudinea de 7,4 a fost a cutremurului din 10 noiembrie 1940, nu a celui din 1977. Dar ce mai contează la ei ? Or, am spus-o de n ori: creșterea magnitudinii pe scara Richter nu este liniară, este exponențială. Deci, o creștere de 0,2 unități între 7 și 8, poate să fie echivalentă cu energia unui cutremur de gradul 5 pe Richter. Aceste 0,2 unități nu este este o cantitate insignifiantă, ce dracu' e așa de simplu... să nu ne jucăm cu cifrele !

                                                              Imediat după cutremurul din '77 circula un banc, cam cinic.  Nea Nicu juca șeptic cu Dumnezeu. Ultima mână, Nea Nicu dă cu șeptarul, crezând că la bătut pe Dumnezeu; dar Dumnezeu dă cu 7,2 și câștigă jocul !  Dacă băieții cunoșteau bancul (dar v-am zis că habar nu aveau de nimic pe tema seismelor) știau ce magnitudine a avut cutremurul din 4 martie 1977 !

                                                                Nu-i nimic și mâine este o zi, și la anul va mai fi un 4 martie și vom vedea ce va fi până atunci.



---------------   mihaibrebu@hotmail.com

miercuri, 27 februarie 2019

AVEȚI UN VIITOR DE AUR

de Mihai G. Tănase 




                                                       

                                                           În apropierea locuinței mele există un colegiu național, adică un liceu. Dimineața la ora intrării elevilor la cursuri mă întâlnesc cu grupuri de câte trei, patru elevi formate din fete și băieți, eu mergând la cumpărăturile cotidiene. De cele mai multe ori, întârziații merg în spatele meu: eu mergând către casă, ei mergând către școală. Nu prea îi bag în seamă. În general, fetele îmbrăcate provocator, cu țigara într-o mână și cu un pahar de cafea în cealaltă mână vorbesc tare cu „prietenii” lor, să-ți atragă atenția cine sunt ele împreună cu ei. Dacă nu ești de pe aici ai crede că sunt niște derbedei; dar nu poți să gândești așa întrucât aceștia sunt viitorul nostru, mai corect viitorul vostru. 

                                                            Am făcut un exercițiu de imaginație și n-am putut să-mi închipui ce atmosferă este la un curs ținut de un profesor bărbat, dar presupun că mare chin este pe acesta spre satisfacția elevelor. Ce să mai explice omul și ce să înțeleagă elevele, când au mintea și educația pe care o au ?

                                                              Nu vă faceți probleme, dacă ați citit până aici: nu sunt vreun misogin ! 

                                                                Azi aud o voce de băiat în spatele meu, care vorbea cu mult patos. Explica ceva la cineva, despre profesoara de chimie, într-un mod ultra-vulgar. Enervat, de această dată întorc capul. Ce văd ? Un băiat și o fată (colegi și prieteni păreau) de aceeași vârstă: să fi fost de clasa a X-a sau a XI-a. Mă depășesc, tot trimițând-o în sexul lui pe profesoara de chimie, iar fata îl urmărea cu mare atenție, ce bine povestește bărbatul.  Cine sunt părinții acestor tipuri de oameni ? Niște cretini, poate mai cretini decât copiii lor, la care nu le-au dat un minim de educație elementară, dar le-au dat haine la modă. (Uniforma nu mai este la modă, dă-o dracului !) Oare haina îl face pe om ? În viziunea lor, da ! 

                                                                 M-am gândit la ce o să fie și am rămas șocat; dar, nu mă mai interesează !




-----------------  mihaibrebu@hotmail.com

joi, 31 ianuarie 2019

SĂ NE AFLĂM ÎN TREABĂ

de Mihai G. Tănase 






                                                          Am crezut că știrea difuzată ieri în mass-media e o glumă pe care au scăpat-o niște începători printre rânduri. Dar de unde ! Azi postul național de radio o reia cu toată seriozitatea și o readuce în atenția publicului. Ei n-au nicio vină. Sunt cititori de știri. Alții sunt în spate. Ce se spunea ? Ministerul Sănătății a alertat populația din sectoarele 5 și 6 ale Capitalei cum că, apa de la robinet nu este potabilă, întrucât cei care administrează (o firmă franceză) rețeaua și distribuția apei potabile către consumatori au greșit cantitatea de clor adăugată și astfel parametrii de calitate ai apei potabile nu se mai înscriu în limitele admise. Ca urmare, Ministerul Sănătății recomandă ca apa de la robinet să nu mai fie folosită pentru: băut, prepararea hranei și igienă personală și să se folosească apa îmbuteliată. Rău nu este, dar mai tot omul nu are nivelul de trai al dnei ministru, să-și permită. Să te bufnească râsul, pentru că imediat cei de la M.S. au fost contraziși de specialiștii OMS, cum era și logic.

                                                            La auzul știrii mi-am adus aminte de profesorul, din facultate, care ne preda cursul de Hidraulică - Alimentări cu apă și Canalizare. Acesta a rostit două fraze, care pentru mine au devenit memorabile: „Un popor cu cât consumă mai multă apă și săpun este mai civilizat” și „ Cantitatea mărită de clor adăugată în apa potabilă, face chiar bine la stomac; clorul fiind un bun dezinfectant” (bineînțeles perioada de consum să nu fie mare). Acum stau și mă gândesc: chiar nu mai sunt specialiști pe la Ministerul Sănătății, care să cunoască astfel de prostioare ? 

                                                                                         Știrea lansată de minister a fost o furtună într-un pahar cu apă, aiurea sau poate au vrut să mascheze alte lucruri, pe care nu le cunosc, deocamdată și care vor apărea în viitorul apropiat. Dacă consumul de apă se reduce ce dracu' vom face cu civilizația ? În orice caz, și-au făcut de lucru pe bani frumoși...




----------------- mihaibrebu@hotmail.com