PAȘTILE

Răstignirea lui Iisus Hristos
(Imagine internet)

Iisus Hristos  Se arată Mariei Magdalena,
după Înviere
(Imagine internet)

                                                                   de Mihai G. Tănase  

                                                             

                                 Suntem în Săptămâna Mare. Peste patru zile vom sărbători Învierea Mântuitorului. Cei mai săriți puțin ca vârstă își aduc aminte ușor cum era, înainte de '89, sărbătorit Paștile. In seara Învierii mulțime de oameni pe lângă biserici și mănăstiri, adunați în grupuri mai mult mici decât mari, priveau în pământ să nu-i „vadă cineva” (cineva de aici de jos, nu din cer), pentru că nu se știa niciodată ce va urma... Se lua lumina sfântă la miezul nopții și mai toți se întorceau acasă. Puțini dintre ei rămâneau la întreaga slujbă (cam cum se întâmplă și astăzi), în general, oameni mai în vârstă pe care nu „se mai conta pe ei”. 

                                        In schimb, tineretul studios era deja organizat pentru petreceri dansante sâmbăta seara, care durau tot atâta vreme cât și slujba din biserică. Unii mai scăpau și mergeau la biserică, alții nu. Asta în funcție și de educația religioasă primită în familie. Mare lucru nu prea înțelegeam noi ce se petrece la biserică, dar ceremonia fastuoasă era impresionantă și merita „să riști”. Cam cât întuneric era afară, cam tot atât era și în capul nostru.

                                             După '89, lucrurile s-au mai schimbat puțin. Nu se mai ferește unul de altul și ritualul mergerii la biserică de Înviere a devenit unul obișnuit. Unde mai pui că, toate posturile de tv, din timp, fac „educație religioasă” pentru mase. Peste 95 % din ele (ca să nu zic toate) dau tot felul de reclame comerciale în care scriu „Paște” în loc de ”Paști”. Ce contează o literă la sfârșit ? Bani să iasă ! Cât despre explicarea semnificației sărbătorii mai nimic. Se așteaptă începutul dimineții de duminică să filmeze tinerii care se întorc de la biserică și merg la dezmăț, în discoteci, în timp ce se ține slujba(ca înainte dragi tovarăși); iar în jurnalele din ziua de Paști să vezi și să auzi ce  tâmpenii debitează ei. Eu cred că, întunericul din capul lor, de acum, este mai mare decât l-aveam noi înainte. 

                                                 Nu-ți trebuie prea multă minte să înțelegi de ce se întâmplă toate astea: nu cred că au trecut vreo două luni de când se dezbate în mass-media introducerea orei de religie în școală. Alungarea întunericului din capul tinerilor se face în școală, nu în discotecă !

                                                   Mi-ar pare bine și chiar m-aș simți fericit să fiu contrazis de realitatea imediată, dar am rezerve mari. Nu noi, singuri, ne-am declarat creștin-ortodocși în procent de 86,5 % din populația acestei țări ?

                                                   Hai să dăm „ce este al lui Dumnezeu lui Dumnezeu și Cezarului ce este al Cezarului” și astfel Dumnezeu se va îndura de noi să ne dea și nouă din Lumina Sa.



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com