sâmbătă, 26 martie 2016

SECTELE

de Mihai G. Tănase 



                                                                                      Moto
                                                                                    
                                                                                   Mt. 15. 14




                                                 De multe ori am vrut să scriu articole pe teme religioase, dar am evitat acest lucru, deorece sunt chestiuni sensibile și nu toată lumea are o pregătire cât de cât suficientă pentru a face față unei discuții pertinente în domeniu. Atunci când se abordează o temă religioasă, de cele mai multe ori, se ajunge la dictonul lordului Chesterfield: „indiferent din ce individualități ar fi compusă o adunare, tot o adunătură este”. Aceasta se întâmplă din cauza pregătirii diferită a indivizilor și care țin neapărat să-și impună punctul personal de vedere.

                                                      Ce se înțelege, în mod generic, prin sectă ? Prin sectă se înțelege acea comunitate care s-a despărțit de biserica mamă - cea ortodoxă.

                                                             În timpul regimului comunist unele secte erau interzise, iar astăzi unele dintre acelea au fost recunoscute de către stat. Spre exemplificare poate fi citată secta Martorii lui Iehova. Această sectă înainte de 1989 număra în jur de 20.000 de membrii în România, care activau „în clandestinitate”, ca în prezent să aibă circa o sută de mii de adepți care își exprimă punctele doctrinare la „lumină”. Cum își exprimă aceste puncte doctrinare ? Prin „credicioși pelerini” din casă în casă, din bloc în bloc, din apartament în apartament împărțind materiale tipărite. Este treaba lor ce fac și cum gândesc, dar în momentul expunerilor lipsite de un oarecare temei teologic și interpretării Bibliei într-un mod aleatoriu, nu numai că mă deranjează, mă și enervează.

                                                             Am să dau un singur exemplu (deși am mai multe). Azi sună cineva la ușă: Două doamne, fiecare cu un număr impresionant de reviste pe care le voiau a fi difuzate. Le-am recunoscut imediat după titlul revistei. Bună ziua, bună ziua ! Suntem martorii lui Iehova. S-au oferit să mă învețe cum să citesc Biblia și să o înțeleg (ca ei). Aveau un tip de discurs stereotip, care părea „elevat și convingător” pentru un om simplu, care se declară a fi creștin. Le-am lăsat să-și facă numărul, după care le-am întrebat cine a fost Iisus Hristos. Nu s-au așteptat la întrebare și mi-au dat răspunsul din erezia lui Arie. Am început să râd. Mi-am dat seama că nu aveau niciun fel de pregătire în domeniu, deși una dintre doamne era inginer constructor, cu facultatea terminată la Cluj. Atunci, am întrebat-o cu ce profesori a studiat Statica, Rezistența materialelor sau Dinamica construcțiilor (ghinionul ei că a dat peste unul de aceeași profesie). Mi-a zis că e vreme multă de atunci și nu-și mai aduce aminte. Bine ! Atunci vă rog să-mi spuneți formula lui Navier (aceasta este un fel de litera A a alfabetului Rezistenței materialelor). Nu o mai știu ! Uitați cum facem: când vă puneți la punct (nu numai cu formula lui Navier) cu ereziile din Biserică, cu plăcere ,discutăm despre cum să înțeleg Biblia. Doamne ajută !

                                                               Poți să pui la îndoială agrafonul: „când un orb călăuzește un alt orb, vor cădea amândoi în groapă” ?







------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com
                                                              

                                                              

vineri, 11 martie 2016

MUIEȚI-S POSMAGII ?

de Mihai G. Tănase 





                                                                 Acum câțiva ani, dacă cineva îmi spunea că, povestirile lui Ion Creangă vor deveni realități, chiar că mă uitam pătrat la el. Dar am trăit să o văd și pe asta. Nu știu cum se face că, avem un „dar”: nu facem mai nimic, comentăm pe invers și avem niște pretenții astronomice.

                                                                  Nu știu exact când a apărut site ul pe net, intitulat EuroDomenii cu câteva subtitluri - printre care și unul despre cutremure; dar știu că administratorul site ului își are sediul în Slatina. Pe la sfârșitul lui 2014, din curiozitate intru pe acest site, deoarece apare și numele meu colectat din acest blog și ce constat ? Niște aiureli (ale lor, nu ale mele) care mi-au stârnit râsul. Caut un număr de telefon și-i contactez. Îmi răspunde un domn, care mi-am dat seama din primele secunde că n-are nicio tangență cu Seismologia, și-mi spune să-i trimit un email cu punctul meu de vedere. Așa am și făcut. Fără să-mi închipui că, acest email va ajunge tot la persoana contactată anterior, am adresat emailul către cei care se ocupă de domeniul respectiv. Le-am explicat cum stă situația și le-am justificat din punct de vedere științific cele afirmate.

                                                                    După ceva timp, prin februarie, accesez site ul să văd cum au făcut modificările solicitate. Nu-mi vine să cred când citesc ! Domnul sau domnii de la EuroDomenii - Pagini Favorite au luat emailul meu și au făcut un „copy-paste”. Râsul de pe lume ! A ieșit mai rău decât era mai înainte. Le dau din nou telefon și stabilesc cu același domn că, îmi ofer sprijinul în redactarea textului, numai să apară la nivelul științific corespunzător. Aștept, aștept să fiu contactat și nimic. Prin august, trecut, verific din nou site ul. Nicio schimbare. Le trimit un email care cuprindea textul corect și cum ar fi trebuit să apară (fără vreo pretenție de autor). Nimic, nimic, nimic ! Și în acest moment este în aceeși fază hilară.

                                                                                       Întrebări ar fi multe de pus, dar mă limitez numai la una. Cum poți să te iei la „trântă” (apărați de sigla UE) cu europenii în domeniu, când tu nu știi dacă ești în Slatina sau pe falia San Andreas ?





--------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

luni, 7 martie 2016

DISCRIMINARE

de Mihai G. Tănase 







                                                         Nu mă trezesc bine și sună telefonul. Răspund. Un prieten mă ia la întrebări, cum că l-am tratat cu indiferență și vrea, neapărat, să-i găsesc un număr de telefon de la Autoritatea pentru protectia animalelor. Este adevărat că, mi-a cerut acest lucru acum câteva zile, dar am considerat că este o glumă și nu i-am dat atenție. Acum, am trecut la treabă și i-am găsit numărul solicitat.

                                                                        Prietenul meu, în drumurile sale pe care le face în interes de serviciu prin București, a observat în fața unui bloc de locuințe (proaspăt reabilitat termic și cu o fațadă destul de frumoasă) un fel de construcție provizorie din metal, înaltă până la etajul I al blocului și care are la vârf ce credeți ? Un fel de cușcă, cu destinație de colivie pentru porumbei (clasicul porumbar de la țară). În principiu, nu ar fi nimic rău, numai că pe lângă aspectul inextetic cușca are niște dimensiuni exagerat de mici, adăpostind unul peste altul în jur de 30 de porumbei cu ciocurile îndreptate catre afară, să respire. Nu mi se părea ceva anormal, dacă în loc de porumbei ar fi fost sticleți; atunci aș fi crezut că proprietarul lor a plasat o parte din cei pe care îi are în cap în acest spațiu comprimat, dar nici atunci n-ar fi fost în ordine... 

                                                                            Așa că, prietenul meu a sunat la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor din subordinea Primăriei Municipiului București. Îi răspunde o domnișoară: Domnule, noi nu ne ocupăm de protecția păsărilor. Sunați dv. la Direcția Sanitar Veterinară; noi ne ocupăm numai de câini. Și pa !

                                                                              Prin urmare Autoritatea cu pricina are o titulatură greșită. Ea trebuia să se numească „Autoritatea pentru protecția maidanezilor”. Cu maidanezii e spectacol mare, când și când, pe la televiziuni: cu oameni mușcați sau chiar omorâți de către patrupedele canine(pe care le apără „iubitorii de animale”), bani cheltuiți pentru tratamentele antirabice, bani cheltuiți cu adăposturi și hrana lor, dar nu în ultimul rând cu banii cheltuiți pentru salariile personalului autorității. Toți acești bani de unde ? Din taxele și impozitele plătite de noi și administrate de către „cineva” !

                                                                                 Până se vor găsii soluții (că noi întruna căutăm soluții) porumbeii din cușca omului cu sticleți vor muri sufocați. Am, totuși, o soluție: îi dau telefon prietenului și-l sfătuiesc ca de mâine să-și schimbe ruta, să nu mai vadă porumbeii în chinuri...





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                

                                                                          

vineri, 4 martie 2016

4 MARTIE

de Mihai G. Tănase 
                                                                                          


                                                                                              Moto
                                                                                    Proverbele lui Solomon
                                                                                             Cap. 26. 5


                                                                  N-am de lucru și deschid televizorul, mai de dimineață, tocmai când la un post TV se reamintea telespectatorilor că, azi 4 martie (mai pe seară...) se împlinesc 39 de ani de la nenorocirea care a venit peste România și ce prăpăd a fost: mii de morți și peste 11.000 de răniți, plus clădirile dărâmate în București. „Gargară” ieftină și enervantă. Am închis jucăria. Pe la amiază, iar fac greșeala și deschid aparatul, de data aceasta pe un canal care zice că, transmite pentru segmentul tânăr de populație, căruia îi face educație într-un mod penibil. (Ce să învețe tinerii de la ei ? Niște lucruri mai mult imorale!) La acest post am aflat niște lucruri năucitoare, tot relativ la cutremure și la cutremurul din 4 martie 1977.

                                                          Un cetățean (probabil un „specialist” în seismologie) a făcut câteva aserțiuni privind legătura tot mai puternică ce se dezvoltă între schimbările climatice („actuale”) și producerea seismelor. Vezi Doamne, am făcut ce am făcut și am schimbat clima. Această schimbare de climă are o influență determinantă asupra producerii cutremurelor de mare intensitate (pe scara Richter). In partea stângă a ecranului, într-o fereastră, au tot rulat imagini cu două seismografe. Treabă serioasă dom'le ! Nu trec câteva secunde și apare „o tanti” de la INMH (în locul cetățeanului pe ecran) și a început să debiteze niște aiureli despre climă, schimbarea acesteia și influența sa asupra cutremurelor. De când Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie se ocupă și de seisme ? Ceva formidabil ! Trebuie să recunosc că, am rămas în urmă rău. Cine a urmărit știrea vreo câteva nopți nu mai are somn. Doamne, doamne mare ești !

                                                     S-a trecut și la partea a doua în legătură cu seismul din 4 martie, lucruri aflate abia acum: Cum a fost găsit cadavrul actorului Toma Caragiu. (De fapt, i s-a găsit numai capul, dar producătorul habar nu are.) Cine l-a găsit ? Pe acest subiect a fost o dispută în trei: doi bărbați și o femeie. Fiecare și-a arogat fapta. Ce mizerie televizată ! Ce importanță mai avea acum cine l-a descoperit pe bietul actor sub dărâmături. Mai bine s-ar fi dus toți trei la o biserică(ori la mormânt) să-i aprindă o lumânare.

                                                           Nu am veleități de mare cunoscător într-ale seismelor, dar prin câteva sute de articole citite(elaboratele de către institute cu prestigiu în lume, privind ingineria seismică) nu am găsit nicăieri influența schimbării climei asupra seismelor. Aceasta mă determină să spun că, tot ce am auzit azi pe la televizor relativ la climă și cutremure sunt niște inepții.






-----------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                

joi, 3 martie 2016

PLAGIATUL

de Mihai G. Tănase 






                                                                          Cam ce ar fi plagiatul ? De fapt ce este în sine ? Plagiatul este un furt ! Nu orice fel de furt, practicat de către delincvenții de drept comun, ci unul practicat de către "intelectuali". Unii cu clasă dom'le ! Adică, cineva scrie o lucrare științifică și pentru susținerea propriilor idei este necesar să citeze pe înaintașii săi, în cazul în care ideile acestora sunt tangente sau se intersectează cu ale sale. Ceea ce ar fi de reținut este că, citarea respectivă trebuie făcută în așa fel încât identificarea celui citat sa fie extrem de facilă. Dacă se omite acest lucru, tot ce a expus se consideră că îi aparține, ceea ce este imoral: adică s-a comis un furt intelectual. De moralitate, în special, se ocupă Biserica. Aceasta nu are un "consistoriu" și pentru plagiatori, deoarece are altele mult mai importante de facut. Până la urmă, tot oamenii apreciază dacă ai fost sau nu moral, atunci cand ți-ai scris lucrarea.
Deocamdată,  sunt niște norme legale aparente de pedepsire, într-un fel sau altul, al plagiatorului. Sunt interpretabile și cu portițe: de, oameni suntem ! Timpul le va rezolva pe toate.


                                                                          Aș avea o sugestie de făcut, pentru cei care vor, musai, un titlu științific și vor să scape de oprobriul public ("oamenii sunt răi", ce să zic !). Nu este prea morală, dar nici absolut imorală. Văd că, nu s-a sesizat nimeni până acum și merge... (Cum am spune: merge și așa, ce dracu' !)

                                                                         Metoda aș numi-o "a corcirii" sau "a juxtapunerii".

                                                                          Și ca să nu spun povești, voi relata o situație trăită. La secretariatul pentru doctoranzi de la ICB vine un tip care terminase Fizica la Universitate, că ar vrea să se înscrie la doctorat, în Termotehnică (materie ce se studiază la Facultatea de Instalații pentru Construcții) și spune că vrea să i se dea diploma de Dr.ing. Secretara îi spune că nu se poate să se înscrie, pentru că ICB nu dă astfel de diplome la cei cu studii facute la Universitate. Prin urmare, universitățile tehnice dau diplome de Dr.ing. , iar Universitatea dă diplome de Dr. în materiile care sunt în programa ei. Acum vine și poanta: Invers se poate, în raport cu ce a vrut absolventul de Universitate !
Așa că, nu vă rămâne decât să luați titlurile de pe unde puteți mai ușor și să le juxtapuneți, să le corciți. E simplu, nu ? În acest fel nu se mai bagă de seamă: care cu care... în situația în care nu vă pasă și vă simțiți confortabil.






-----------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com


miercuri, 2 martie 2016

EUROPA VERDE

de Mihai G. Tănase 







                                                          N-au trecut nici patru zile și au apărut noi informații la radio. Despre ce credeți ? Despre lostriță ! Peștele ăsta, în cel mai scurt timp, va deveni un simbol național sau în cel mai rău caz o metodă mnemotehnică. Tot e bine, folosește la ceva!

                                                                 Ce s-au mai gândit universitarii ? Dacă până acum i-am stricat habitatul lostriței, de acum încolo îi vom crea condiții artificiale de dezvoltare ("numai că, nu știu cum o va întreba și pe ea, dacă îi va convine" - ăsta va fi alt subiect de studiu). Chiar s-a mai spus că, o să mai auzim și alte noutăți despre lostriță, cât de curând.

                                                              Această știre, cred că deja, a intrat in derizoriu. Cel mai mult i-ar fi fost utilă, ca inspirație, lui Mircea Crișan, dacă acesta mai trăia. Ar fi înlocuit celebrul monolog despre casravete cu cel al lostriței.
                                                                 [Mircea Crișan, cand era elev, s-a prezentat la examenul de Botanică. El nu învățase decât un singur subiect: Castravetele. Orice îl întreba profesorul el o tot întorcea si ajungea la castravete: Castravetele este verde, contine 98% apă, face parte din familia cucurbitaceelor etc. etc. Modul in care spunea monologul la radio era ceva extraordinar, nu puteai să te mai opresti din râs... Așa am reușit sa rețin si astăzi, de la Mircea Crișan nu de la profesorul de Botanică, din ce familie face parte castravetele: "a cucurbitaceelor".]

                                                            Daca tot o să mai primim informații la radio despre lostriță, sunt convins că, in viitorul apropiat (sau chiar mai îndepărtat), cand vom auzi cuvântul "lostriță", automat, vom știi familia din care face parte lostrița: a salmonidelor !

                                                     S-ar putea mâine să învăț, ascultând Bună dimineața România, o noua metoda mnemotehnica. Hai că trecem și la matematica !






------------------------   mihaibrebu@hotmail.com