luni, 5 noiembrie 2018

VEȘNICIA PE PĂMÂNT

Vedere Cimitirul din Brebu-Ph.
Noiembrie 2018 AM   















 de Mihai G. Tănase 








                                                                                    De această dată nu am putut să mă mai abțin: am intrat pe un domeniu, care la prima vedere, nu are ce căuta în sferele preocupărilor mele și la mulți li se vor părea că am luat-o razna. Dar, nu este chiar așa. Nu doresc să ajung să-mi pun binecunoscuta întrebare a lui B. Pascal: De unde vine omul și unde merge el ? Pentru că răspunsul era dat, deja, înainte de Pascal, în Evanghelia după Ioan.

                                                             Nu am studii teologice atestate, dar pot să afirm că mi-a plăcut doctrina creștin-ortodoxă și chiar dacă nu-mi plăcea, tot trebuia să spun același lucru pentru că am fost botezat în ea.

                                                                            Recent, după o perioadă de aproximativ cinci ani, am fost să-mi revăd locurile natale. Ce să vă spun ? Surprize după surprize ! Am să dezvolt numai una, cea referitoare la cum arată acum Cimitirul Parohiei I Brebu.

                                                                         Dacă până acum ceva vreme priveai cimitirul, fie din exterior sau din interior, credeai, fără prea multă imaginație, că vezi un tablou în ulei făcut de pictori celebri; indiferent de anotimp. Cruci din lemn, unele mai drepte,  altele înclinate sau chiar căzute la pământ de trecerea vremii... Ici și colo mai vedeai câte o cruce din marmură (familii care își arătau bogăția pământească și cine sunt ele).

                                                                           În cinci ani ani situația a devenit inversă: ici și colo mai vezi câte o cruce din lemn (la cei adormiți de curând), în rest un șantier măreț, ca să nu spun vast. 90 % sunt cruci alcătuite din beton placate cu marmură: se vor monumente funerare care mai de care; urme de beton întărit rezidual peste mormintele vecine... Ce profanare !  [ Când eram copil, mergeam cu mama în cimitir la câte o ceremonie și în timp ce preotul ținea slujba, eu nu înțelegeam mare lucru, mă plictiseam și n-aveam astâmpăr, mai călcam pe mormântul vecin și atunci ea mă punea să-mi fac semnul crucii, că am făcut păcat în fața lui Dumnezeu.] Am început să râd în gura mare când am văzut beton întărit  peste tot.

                                                                                Am avut discuții cu oamenii din sat și i-am întrebat pentru ce fac aceste kitsch-uri ? Crucea este o cruce stilizată (câteodată, din întâmplare bizantină), mică și cu fel de fel de epitafuri !  Cui folosesc toate aceste invenții, ce rost au ? Psalmul 102 spune că: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori; că un vânt a trecut prin el și nu va mai fi, și nici locul său nu se va mai cunoaște. Cine va mai știi de cel adormit ? Cel mult trei generații și excepțional patru ! Sau mai multe, dacă a fost o personalitate...
Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce de lemn, nu pe cruce din beton sau din piatră (integritatea ei a fost de circa trei sute de ani, când a descoperit-o sf. Elena) și nu de mărimea la care o fac credincioșii de azi. Păi, dacă vor să facă crucile din beton să le care în spate de la locul slujbei și până la locul de înhumare; nu așa a făcut Iisus Hristos pe calea Golgotei ? Nu trebuie să imităm drumul Crucii Sale ? Că suntem ortodocși !

                                                                  Doamne luminează-ne mintea !

-----------------------------------------


PS. Nu voi intra în polemică cu nimeni.




-------------------  mihaibrebu@hotmail.com

CUM SE SCHIMBĂ LOCURILE...

de Mihai G. Tănase 









                            Cum se schimbă locurile...



                                                    https://www.youtube.com/watch?v=1vfDpfM0M28




          --------------- mihaibrebu@hotmail.com