de Mihai G. Tănase
Mai de mult un medic psihiatru mi-a explicat cum facem deosebirea dintre obsesie și fobie. Foarte ușor: obsesia are obiect, iar fobia nu are. Trebuie să recunosc că, multe știri din mass-media românească au devenit niște obsesii, pur și simplu. De ce ? Pentru că au la bază obiecte incontestabile, care se tot repetă și nu pot să-mi dau un răspuns când vor lua sfârșit. Acest sfârșit este condiționat, în mod indubitabil, de către educația indivizilor în particular și în general. Am să exemplific prin câteva cazuri.
În ultima vreme, se atenționează participanții la traficul rutier că, drumul cutare este inpracticabil din cauza alunecărilor de teren și acumulării de pietre pe partea carosabilă, dar drumarii fac eforturi deosebite ca în timpul cel mai scurt să remedieze situația neplăcută. Intervalul difuzării unei astfel de știri este așa de mic, încât știrea a devenit de nereținut și parcă ar fi ceva normal, nu o mai luăm în seamă.
De ani și ani, tocmai când am putea zice că am uitat, apar și inundațiile. De ce ? Fenomenul este natural și nu facem mare lucru să-i reducem potențialul, pentru că nu avem bani; în schimb avem justificări: vorbe, promisiuni, vorbe... Inundațiile trec, pagube imense și rapid uităm, că doar suntem oameni. Prin campaniile electorale nu se pomenește mai nimic despre ele. Să ieșim noi și mai vedem pe urmă.
Se termină o șosea de asfaltat și nu trece multă vreme, că iar o ia la „scărmănat”: mai trebuia băgat ceva în subteran. Nu au fost coordonate lucrările etc. etc.
Dacă stăm și însumăm toate cheltuielile făcute cu același tip de lucrare am ajunge la concluzia că, fiabilitatea ei era asigurată pentru o perioadă considerabilă și ne mai rămânea ceva parale...
Cum fac alții, în situații similare, de se descurcă ? Foarte simplu ! Aplică zicala englezească: Sunt prea sărac, ca să-mi cumpăr un lucru ieftin.
Eram stagiar și aveam de proiectat un canal subteran din beton armat pentru niște cabluri electrice de înaltă tensiune. Din spate un arhitect mai în vârstă îmi zice: bagi și apa, canalizarea, telefonia pe lângă cablurile tale ? Că japonezii așa fac și nu mai umblă la șosele o veșnicie ! De unde să știu eu, asta mi s-a dat să fac și basta, nu eu sunt șef de proiect. De atunci și până acum mare lucru nu s-a schimbat, dai de ele pe la tot pasul și nu te mai miri, au devenit, probabil, un fel de fobii. Lucru cert: acum suntem informați, iar zicala englezească o aplicăm mai încolo, e timp destul !
-------------------------- mihaibrebu@hotmail.com
În ultima vreme, se atenționează participanții la traficul rutier că, drumul cutare este inpracticabil din cauza alunecărilor de teren și acumulării de pietre pe partea carosabilă, dar drumarii fac eforturi deosebite ca în timpul cel mai scurt să remedieze situația neplăcută. Intervalul difuzării unei astfel de știri este așa de mic, încât știrea a devenit de nereținut și parcă ar fi ceva normal, nu o mai luăm în seamă.
De ani și ani, tocmai când am putea zice că am uitat, apar și inundațiile. De ce ? Fenomenul este natural și nu facem mare lucru să-i reducem potențialul, pentru că nu avem bani; în schimb avem justificări: vorbe, promisiuni, vorbe... Inundațiile trec, pagube imense și rapid uităm, că doar suntem oameni. Prin campaniile electorale nu se pomenește mai nimic despre ele. Să ieșim noi și mai vedem pe urmă.
Se termină o șosea de asfaltat și nu trece multă vreme, că iar o ia la „scărmănat”: mai trebuia băgat ceva în subteran. Nu au fost coordonate lucrările etc. etc.
Dacă stăm și însumăm toate cheltuielile făcute cu același tip de lucrare am ajunge la concluzia că, fiabilitatea ei era asigurată pentru o perioadă considerabilă și ne mai rămânea ceva parale...
Cum fac alții, în situații similare, de se descurcă ? Foarte simplu ! Aplică zicala englezească: Sunt prea sărac, ca să-mi cumpăr un lucru ieftin.
Eram stagiar și aveam de proiectat un canal subteran din beton armat pentru niște cabluri electrice de înaltă tensiune. Din spate un arhitect mai în vârstă îmi zice: bagi și apa, canalizarea, telefonia pe lângă cablurile tale ? Că japonezii așa fac și nu mai umblă la șosele o veșnicie ! De unde să știu eu, asta mi s-a dat să fac și basta, nu eu sunt șef de proiect. De atunci și până acum mare lucru nu s-a schimbat, dai de ele pe la tot pasul și nu te mai miri, au devenit, probabil, un fel de fobii. Lucru cert: acum suntem informați, iar zicala englezească o aplicăm mai încolo, e timp destul !
-------------------------- mihaibrebu@hotmail.com