marți, 15 decembrie 2015

CU JUJEUL LA PARLAMENT

de Mihai G. Tănase








                                                     Azi, la prânz, era multă lume adunată în jurul Parlamentului României. Mulțimea era formată din oieri nemulțumiți de prevederile unei recente legi, adoptată de către aleșii neamului. Canalele TV de știri se întreceau în a da pe post, în direct, aspecte de la fața locului. Ce nu îi convenea mulțimii (cam vreo patru mii de oameni) ? Legea dată (în favoarea vânătorilor) are două puncte nevralgice: limitarea numărului de câini ciobănești la o stână, trei în zona de munte, doi la deal și unul la câmpie, precum și oprirea pășunatului în perioada de la sf. Nicolae la sf. Gheorghe; totul în lumina normelor europene.

                                            De data aceasta am avut răbdarea să urmăresc desfășurarea evenimentelor „democratice” preț de vreo două ore. Mi-am adus aminte cum în timpul primei mineriade (dacă nu greșesc) vreo patruzeci, cincizeci de mineri conduși de ortacul șef au pătruns în clădirea Palatului Parlamentului (actualul Palat al Patriarhiei) și au fost dați afară de Ion Rațiu; că el era mai în vârstă și respectat, tacit, de către toată lumea. De această dată a fost ceva asemănător în formă, dar diferit în fond. A intrat în clădirea Parlamentului o delegație de oieri (vreo doi purtau cravată) care a discutat la Senat și apoi la Camera Deputaților. A rămas ca Guvernul să pună în aplicare solicitările oierilor.

                                                          Înainte ca delegația să ajungă la Senat, ziariștii iau un inerviu unui senator de la Comisia pentru Agricultură și-l întreabă despre părerea sa față de doleanțele oierilor. Acesta le explică, tehnic, ziariștilor cum era legea anterioară: câinii erau într-un număr mai mare, dar aveau „jujeu” și ca să fie foarte explicit, spune că acest instrument atârnat la gâtul câinelui (și tot arăta la gâtul lui) se pune în scopul de a împiedica mersul câinelui, când acesta aleargă iepurii sau fazanii. Cum nici ziariștii și nici domnul parlamentar nu aveau habar de jujeu,  s-a trecut la „lucruri mai importante”.

                                                               Jujeul este o bucată de lemn orizontală atârnată de un lanț(apox. 15 cm) de zgarda la gâtul câinelui pentru a-l împiedica să se strecoare prin locuri înguste și vânatul să poată scăpa. Explicația se găsește și în DEX.

                                                                     Cu jujeul s-a lămurit; mai rămâne să se lămurească cu perioada de pășunat „extrasezon” și oierii pot cânta la caval...





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com