de Mihai G. Tănase
Imediat după '89 a început sa bată un vânt cu iz de capitalism avansat și pe la noi, atât în Capitala cât și în țară. Nu-i rău deloc, mi-am zis în sinea mea. Și unde se vede mai bine acesta decât în ritmul alert al construcțiilor de tot felul: vile care mai de care mai simandicoase, clădiri de birouri și sedii de bănci, magazine imense, depozite de toate categoriile etc.
Beneficiarii acestor lucrări nu sunt de specialitate, cu foarte mici excepții, și au apelat fie la cunoștințe diletante, fie la unele firme mai mult sau mai putin competente. Construim, construim, dar cum ? Uităm sau ne facem ca uităm, ca avem norme ce trebuiesc respectate cu strictețe ? Pe acestea nu putem sa le politizăm, dacă vrem sa avem un somn liniștit. Cei care au avut un surplus economic (ei știu cum l-au făcut...) și-au permis sa accepte o casa frumoasa pe din afara, fără sa le pese ce este în interiorul ei.
Un banal exemplu. Un prieten mă roagă sa vad o vilă dintr-un nou ansamblu rezidențial, care avea niște deficiente funcționale (treaba de arhitect). Când am văzut despre ce era vorba și i-am indicat soluția s-a uitat neîncrezător; cum sa dărâme ceea ce era deja făcut și apoi sa refacă ? L-am întrebat atunci: cine ți-a executat domnule lucrarea ? Niște băieți pricepuți de prin jurul Bucureștiului ! Din curiozitate am urcat în pod. Am văzut ce nu văzusem în viața mea. Un brad uscat cu coaja pe el (cum fusese tăiat din pădure) îndeplinea funcția de susținere a scaunelor, în alcătuirea șarpantei. Privit de la distanță șarpanta prezenta un grad avansat de deformare, dar nimeni nu-și făcea probleme. Sintagma devenita clasică la noi "merge și așa, n-are nimic" a funcționat din plin. Nu mă mai mira nici faptul ca vila fusese construita după un proiect sumar (sa nu spun îndoielnic); în schimb fațada era de nota zece (la culori), plăcută ochiului. Asta era importantă: fațada !
Azi e luni și e dimineață. Merg la sediul băncii sa-mi iau un produs. Nu am mai fost la aceasta banca de trei ani. Clădirea impunătoare, asimetrică în plan vertical și orizontal. Era sa uit: fațada excelenta. Toate condițiile sunt întrunite pentru a te atrage sa o vizitezi, cel puțin. Intru în interior. Paznicul (adică,"bodyguard ul") mă vede dezorientat și-mi da un bon de ordine. La birouri nimeni; numai niște domnișoare de serviciu cautau ceva prin hârtii. La început am crezut ca este lume multă și am de așteptat, dacă am primit bon de ordine. Deasupra biroului penultim un dispozitiv de afișare electronic cu numărul persoanei ce urma sa ia loc. Nedumerit vad ca acesta arata cu 83 mai mult decât aveam eu bonul și m-am întrebat: unde sunt persoanele, iar domnișoara îmi spune ca de vineri arata asa. Constat ca suprafața aferenta celor patru birouri e imensa (probabil sâmbătă se închiriază pentru nunți, dar nu... niște bancheri nu-și permit așa ceva, probabil s-au gândit ca peste 50 de ani o sa fie atâta lume încât aceasta suprafață nu va fi suficienta). Îmi iau produsul respectiv însoțit de o adresa. Adresa era semnata de către șeful departamentului din banca: Lenuța Popescu și dedesubt semnătura olografă, simplu: Lenuța. Banca fiind o societate româno-...., mă gândesc ca s-au primit adrese din afara și angajații de vârf au văzut cum arată o încheiere de scrisoare: Director, semnătura olografa- inițiale prenume și nume- și dedesubt semnătura tipărită. Ne plac normele și curtea vecinului, dar nu împrumutăm nimic ce-i bun de la el ! De ce ? Pentru ca nu vrem și nici pasiune nu avem în ceea ce facem.
----------------- mihaibrebu@hotmail.com
----------------- mihaibrebu@hotmail.com