OAMENI DE ONOARE

de Mihai G. Tănase

                                         Am primit un email de la Microsoft, în care mă anunța că au schimbat condițiile de livrare ale serviciilor, începând cu luna august 2015. La prima vedere nimic senzațional, ca orișicare contract emis „online” cu o multitudine de explicații inutile pentru tine, dar utile pentru ei: încazul în care faci ceva deviant, să se prevaleze și să „te câștige”. Am încercat să citesc noile condiții. Atâta vorbăraie obositoare, încât după cinci minute am abandonat și am fost de acord cu tot ce mi s-a impus. Mi-am zis: ce se poate întâmpla, dacă fac ceva contar ? Îmi suspendă activitatea și gata !

                                             La fel, pot să spun că, se întâmplă când vrei să descarci un program. Cu ce se incepe ? Cu „Termeni și condiții”, pe care trebuie să îi agreezi. Dacă n-ai ce face și ai răbdare să citești totul până la capăt, realizezi că nu ai înțeles mare lucru și ești obosit ca după o zi de coasă. Cui folosește, domnule, toată această expunere inutilă? Probabil, la niște oameni care trebuie să încaseze niște bani.

                                               Trebuie să subliniez că, nu sunt făcute chiar la întâmplare. Au suport juridic. Ele se adresează, în general, necunoscătorilor. Nu este un fel de înșelătorie ? Sau, în alți termeni, avem de a face cu oameni serioși ?

                              

                                                        Anul trecut am scris un articol intitulat: De la inginerie la filozofie. Atunci, când am arătat cine a fost inginerul Emil Prager, am omis să introduc și o mică „povestioară”. O voi expune în continuare. Inginerul Emil Prager nu era un nabab, avea o antrepriză de construcții și lucra normal, respectând circuitul economic: proiecta lucrarea, lua de la bancă un credit avantajos (că așa erau timpurile) și trecea la execuție. Pe parcurs era necesar să-și procure materialele specifice. Cum și-le procura ? Pe bază de contract cu furnizorul. Furnizorul, ca și el, era o persoană fizică. Punea mâna pe telefon și se înțelegeau. Asta era contractul: cuvântul dat unul altuia și gata. Toate celelalte lucruri rezultau de la sine și soluționarea financiară finală era conform celor stabilite. Toată lumea în câștig și mulțumită ! Acest comportament nu rezulta din educație ? 

                                                                Acum, de teama de a nu fi înșelați reciproc, procedăm la întocmirea unor contracte care mai de care, mai stufoase și alambicate, cu n portițe.

                                                            Mare lucru este să ai de a face cu oameni de onoare !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com