vineri, 14 august 2015

ESTE DREPTUL DUMNEAVOASTRĂ

de Mihai G. Tănase





                                                 
                                                                    Nu de puține ori am vrut să cumpăr câte ceva on-line. Este adevărat că este mai comod și mai simplu. Dar, tot cam de atâtea ori am fost nevoit să contactez furnizorul, pentru lămuriri. La capătul celălalt al telefonului răspunde un angajat. După cum vorbește este precis absolvent al vreunei facultăți, care nu are nimic în comun cu postul pe care-l ocupă. Chiar nu este necesar să ai vreo hârtie care să ateste că ești om cu studii superioare. Dacă ai puțină logică și un pic de bun simț te descurci și cu șapte, opt clase... 

                                                        Începe discuția. După un minut, două omul își intră în stereotipie, văzând că este în defect și sub nicio formă nu vrea să accepte că, firma la care este angajat a făcut o informare mai mult de formă pentru potențialii clienți. Limbajul este caracteristic, presărat cu tot felul de cuvinte, evident, în romgleză. Mă apucă disperarea și-i explic logica. Pricepe, dar nu vrea să recunoască (este angajat și nu vrea să-și piardă locul de muncă - dacă-l testează cineva din partea firmei și reiese că nu a apărat interesele ei ?). Atunci îi spun că o să mă adresez la un organ de arbitraj. Acum vine cu replica bombă: Este dreptul dv. !

                                                          Nu știu sau nu mai înțeleg cum se fac angajările pe post. Peste tot văd anunțuri din partea firmelor cum caută specialiști în PR (public relations), care să se ocupe de angajări „în mod științific”. Aceștia lucrează în cadrul compartimentului de Resurse Umane. Nu-i mai spune serviciul Personal ! Ce dracu, suntem absolvenți de facultăți cum nu s-a mai auzit și tot cam așa își fac și treaba... Rezultatele se văd fără prea multă greutate. Te trimit la plimbare elegant (zic ei !): Este dreptul dumneavostră !

                                                                In ritmul ăsta o să ajungem foarte departe, cu condiția ca restul să stea pe loc, tocmai ca-n bancul cu Nea Nicu. „Prin '80 se prezintă un activist la Ceaușescu și-i zice: Tov. Secretar General în anul 2000 vine sfârșitul lumii, ce facem ? La care Nea Nicu: Măi prostovane, nu pățim nimic, noi suntem cu 200 de ani în urmă !”



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com