de Mihai G. Tănase
Moto
Mt. 7. 15 - 20
Este o emisiune religioasă transmisă, duminica dimineața, pe postul național de televiziune pentru cei neputincioși de a merge la biserică sau pentru orice creștin-ortodox nepracticant. Emisiunea are multe lucruri interesante și ai ce învăța, dacă o urmărești cu atenție. Dar, din păcate, nu toate datele sunt verosimile.
Azi, s-a vorbit despre demolarea bisericii Sf. Vineri din București, în iunie 1987. Și parcă este un făcut: preotul orator s-a comportat identic cu cel pe care l-am descris în articolul meu din data de 19.01.2016. Nu sunt nici pe departe un apărător al regimului trecut, dar cum spune Iisus Hristos în evanghelie: Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu; nu înțeleg, nici în ruptul capului, cine îi pune pe acești clerici să ne vândă gogoși și să pună de la ei tot felul de floricele acuzând regimul comunist și pe Ceaușescu de ceea ce n-au făcut ? (Eu pricep cumva, dă bine la popor !) S-a spus, printre altele, că biserica Sf. Vineri a fost demolată de către pușcăriași, deoarece niciun militar (în termen) nu a vrut să facă acest lucru. O minciună mai sfruntată decât aceasta nici nu se putea emite. Avea curajul vreun militar să se opună ordinului ? Asta s-o creadă părintele narator ! (Demolarea s-a făcut cu unitățile ICRAL ale Primăriei Capitalei.) Mă uit la acești clerici ortodocși că au o anumită vârstă și se țin de prostii. Asta e morala noastră creștină ?
În liceu, pentru o perioadă scurtă, l-am avut profesor de istorie pe Șerban Rădulescu Zoner (un om extraordinar din toate punctele de vedere) și am reținut de la dânsul o propoziție, capitală: Istoria are caracter de clasă. De atunci, nu mai cred în ori ce fel de afirmație făcută de către istorici. Nu se vede că, noi nu putem să știm cum au fost evenimentele exact nici într-o perioadă de 30 de ani? Dar în sute și mii de ani ! Tocmai acesta a fost motivul că m-am îndreptat spre tehnică și nu-mi pare rău deloc.
Revin la demolarea bisericii Sf. Vineri. În septembrie 1987, eram delegat din partea Primăriei Capitalei la demolările din zona Operetei. Într-o după amiază, între orele 16 și 18 s-a demolat bisericuța din zona respectivă, Sf. Spiridon Vechi. (A fost ceva apocaliptic și nu pot să descriu acum ce jale și ce teroare apăsătoare au fost.) Stau de vorbă cu excavatoristul - un băiat simplu de la țară - care dărâmase bisericuța și-l întreb: Măi tată, nu ți-a fost frică de Dumnezeu, atunci când ai băgat cupa excavatorului în acoperișul de șindrilă (se auzea un zgomot de rupere, ca din iad) ? Nu, dle inginer, cineva trebuia să o facă. Tot eu am demolat și Sf. Vineri (biserica); o spunea ca pe ceva remarcabil. Într-un fel băiatul avea dreptate: eu am apăsat pe trăgaci la ordinul altora. Din punct de vedere tehnic și al timpului de execuție, nu se putea să se facă o demolare manuală.
Urmărind emisiunea Universul credinței, m-am convins deja, că lupii îmbrăcați în piei de oi sunt printre noi.
-------------- mihaibrebu@hotmail.com