SÂMBĂTA SF. TEODOR

Blocul Wilson
București,
după cutremurul din 4 martie 1977

Clădirea Centrului de Calcul al Ministerului
Transporturilor, după cutremurul din 4 martie 1977

                       

                                                                                   de Mihai G. Tănase  

                                                                        În calendarul ortodox, azi e sâmbăta sf. Toader, zi de pomenire a morților și tot azi este data comemorării a 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Presupun că, Biserica noastră Ortodoxă i-a pomenit pe cei ce și-au găsit sfârșitul tragic în nefastul eveniment. Oricum, canalele tv cu veleități nu-i uită pe bieții oameni, ori de câte ori mai trece un an de la evenimentul cu pricina și se întrec între ele cu explicații pe marginea cutremurului produs, care mai de care mai științifice.

                                                                                            Și ca psihoza în mase să prindă cât mai bine, aceste televiziuni aduc invitați cât mai speciali să ne fericească cu știința lor (cum spunea Eminescu acum 141 de ani). Cum azi e zi dedicată cutremurului produs în 4 martie 1977, o televiziune a făcut preț de 35 de minute un show în trei: moderatoarea (cu pregătire lingvistică de Universitate), un medic (mai în vârstă) și un tinerel de meserie analist politic. Imagini peste imagini din zilele imediate cutremurului comentate fiecare pe limba lui. Și ca tabloul să fie complet, să le bage mințile în cap la decidenții politici, au dat imagini și de la cutremurul care s-a produs anul trecut în zona Amatrice, din Italia. Chestiuni serioase dom'le ! Nici ei nu știau ce voiau să transmită telespectatorului. Un talmeș-balmeș ! Măsuri ce trebuie luate în vederea protejării populației la un eventual cutremur major. Ceea ce au recomandat ei era pentru o zonă seismică cum ar fi California sau Japonia, unde clădirile sunt realizate să nu se prăbușească la orice cutremușor, dar n-au realizat aceasta dintr-un singur motiv: nu știau !

                                                               Problema construcțiilor rezistente la seisme, în primul rând, este o problemă politică și apoi tehnică. De ce este politică? Pentru că implică costuri enorm de mari, care afectează economia țării. Dacă partea tehnică nu se respectă și se construiește după ureche (funcție de specialiști) costurile vor fi și mai mari, iar rezultatele sub așteptări. Trebuie să se hotărască ce este mai important: viața unui om sau un metru cub de beton. Desigur, știu ce vor spune fariseii: Nu vine cutremurul cât trăiesc eu! Partea tehnică nu se face la televizor, de către analiștii politici sau alți analiști, dintr-un motiv vechi de aproximativ 250 de ani, enunțat de către lordul Chesterfield: Indiferent din ce individualități ar fi compusă o adunare, tot o adunătură este!

                                                                Aș avea o propunere pentru data de 4 martie a fiecărui an: Să închidem televizoarele și să mergem la biserică, să aprindem o lumânare.






------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com