de Mihai G. Tănase
Când auzi pe cineva pronunțând acest cuvânt imediat te gândești la ceva inadecvat situației actuale. Ceva care îți provoacă repulsie și ai vrea să nu existe.
Acum ceva vreme merg pe la marginea cartierului să caut o persoană, pe care nu o mai văzusem demult. Ajung la bloc. Ușa de la intrare se putea deschide numai prin accesarea codului, dacă îl cunoști. Cum aceste dispozitive interfon au fost montate de către firme diferite (chiar la blocuri vecine), fiecare are o altă combinație de cifre care include și pe cea a apartamentului unde dorești să ajungi. Foarte elegant și practic din mai multe puncte de vedere, lesne de înțeles. Dar, fiind străin de bloc într-o primă fază procedez ca la interfonul propriu (de la blocul unde locuiesc eu). Se aud sunetele specifice și nimic. Încerc altă combinație aleatoare, nimic. Și alta și alta... După un timp apare poștașul: apasă de două, trei ori pe butoane și se deschide. Îl întreb care este combinația (în eventualitatea că voi avea nevoie în viitor, la alt bloc) se uită la mine și cu un aer de secretomanie îmi zice: acum că ați intrat nu mai aveți nevoie de combinație și bună ziua. Am rămas uluit și am mers să caut apartamentul care mă interesa. Altă aiureală: din totalul apartamentelor numai două aveau numărul inscripționat și unul avea trecut numele locatarului. Ce să fac ? Să bat cu piatra în poartă pe la fiecare și să le spun ce doresc ? Chestia cu secretomania domiciliului este problemă veche, dinainte de '89: să nu se știe ce tovarăș locuiește acolo, poate că are o funcție ce nu trebuie deconspirată; poate un securist, poate un milițian sau chiar un militar... iar restul nu contează. Ce prostii ! Eram convins că s-au uitat asemenea apucături și voi găsi pe ușă scris numărul de apartament și numele locatarului. Da' de unde ?
Eu m-am mutat, după 89, într-un bloc în care nu era niciun fel de identificare al apartamentelor și i-am sugerat administratorului să afișeze un tabel (în hol la intrarea în bloc) cu numărul de apartament și numele locatarului, să poți fi găsit dacă te caută cineva. Nu domnule, pot veni persoane rău intenționate să dea spargeri. Nu m-a surprins răspunsul, omul lucrase la oamenii cu ochii albaștri. Avea vigilența în sânge !
Știind ce este la mine, nu mai m-am mirat că și alții mențin vigilența în continuare.
Nu am reușit să găsesc persoana. Cei care au ieșit la poartă mi-au oferit date inutile, zic eu, intenționat. Și am plecat cum venisem.
----------------- mihaigtanase@hotmail.com