PROCESUL DE LA BOLOGNA

de Mihai G. Tănase

                                                                                        Moto

                                                                                                         Dacă mă convinge cineva și-mi

                                                                                                         arată că judecata sau fapta mea

                                                                                                         e rea, sunt bucuros să mă îndrept.

                                                                                                                                         Marc Aureliu 

                                                                               Imediat după '89 am început să aud pe diverse persoane, absolvente de liceu, că au reușit la două, trei facultăți și rămâne de văzut pe care dintre ele o va urma. Am rămas cam uluit și cu un sentiment de complexare. Dintr-un punct de vedere chiar le admiram și făceam legătura cu acei oameni care urmaseră, la fel, două trei facultăți, în perioada interbelică. Ce mi-am zis ? Gata, arcul s-a creat peste timp și intrăm în normalitate. Norocul lor ! Chiar mă bătea gândul să mai fac și eu ceva în plus, să nu rămân în urmă, dar nu exista cadrul legal de prin '75, când tanti Leana a desființat docența - pe ea nu o mai interesa, avea destule titluri și ar fi incomodat-o să-și mai ia și docența. Cei care erau în curs de a obține docența au rămas până azi cu titlul înghețat. 

                                                                                   Multă vreme nu mai m-a interesat ce se întâmplă cu învățământul superior , dar am fost nevoit să-mi pun probleme când am văzut că: absolvenți de facultăți (cu duiumul) fac cu totul altceva decât profesia pe care au studiat-o. Și ca să nu mai exemplific, pot să afirm că este un fel de Turnul Babel în acest sens. Economia are nevoie de ceva și n-are de unde să ia forța de muncă necesară, întrucât există oameni cu pregătire superfluă și nu puțini. O inflație de diplome în sectorul studiilor superioare. Cum dracu' s-a ajuns aici ? Destul de simplu ! (Trebuie să dăm cezarului ce este al cezarului și să nu fim ipocriți; înainte se făcea ceva mai multă carte, le dau dreptate la nostalgici.) Ce s-au gândit mai marii Uniunii Europene ? Hai să uniformizăm treaba cu învățământul superior și apoi va fi simplu: fiecare pe unde va vrea să meargă să muncească aceeași hârtie va fi valabilă în oricare țară membră. Și au făcut Procesul de la Bologna, zicând că s-au  inspirat din sistemul anglo-saxon. Nu sunt expert în astfel de probleme, dar am avut tangență cu acel sistem și mie mi se pare că inspirația are un caracter general, care nu ajută prea mult. Dar, eu cred că nu au ținut seama de un lucru elementar: fiecare națiune are specificul său și nu poți să bați din palme să-i faci pe toți la fel. 

                                                          Acest Proces de la Bologna este o temă de cercetare, de lungă durată, pentru viitor. Cel mai rău lucru este că timpul trece, trece și numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla...

                                                                 Rămân în stand-by să văd ce se mai întâmplă, că așteptarea este exprimată în romgleză, consecință, pe undeva, tot a Procesului de la Bologna și la modă în România. 



  --------------- mihaibrebu@hotmail.com