DESPRE CUTREMURE ȘI NU PREA

de Mihai G. Tănase 

                                                La nouă ani și ceva, după cutremurul din 4 martie 1977, s-a produs cutremurul din 31 august 1986; cutremur resimțit la București cu intensitatea seismică de 6,9 - 7,0 pe scara MM și cu durata de 55 secunde. Acest cutremur a provocat o serie de avarii atât la construcțiile noi (dar nesemnificative) cât, în special, la construcțiile vechi trecute prin cutremurul din '77. Așa că, am fost numit în comisia alcătuită la nivel de capitală pentru evaluarea pagubelor și propunere de măsuri. Printre altele am intrat și în clădirile corpului diplomatic (bineînțeles însoțiți de omul nostru care se ocupa cu relațiile prietenești - să nu pățească ceva rău reprezentanții acreditați la București). În general comunicam în limba engleză: fiecare cu engleza lui. Am întâlnit personal de toate categoriile: de la ambasador la șofer și bucătar. În unele cazuri pricepeam mai repede, iar în altele nu înțelegeam nimic. Vorbeau foarte repede și ne având exercițiu în conversație m-am enervat la fel de repede precum vorbeau ei. Ce mi-am zis ? Trebuie să exersez cu cineva să-mi dau drumul la limbă. Iau legătura cu un fost profesor, pe care-l avusesem la cursurile postuniversitare, și-i explic situația. Încep să fac zilnic ore de conversație în engleză cu el. Și ca să vorbim despre ceva, el aducea în discuție câte un subiect pe care-l trăise dânsul. Acest profesor nu era un profesor oarecare: fusese atașat cultural sau cam așa ceva la ambasada noastră din Londra și era de etnie evreiască. Îmi povestea cum decurgeau întâlnirile diplomatice dintre ambasadorul lui Nea Nicu cu regina sau alte oficialități: ambasadorul (cu câteva clase) le spunea în limba română niște aiureli și profesorul le spunea în engleză ceea ce trebuia... 

                                                          Stând de vorbă cu dânsul, vede o rază de soare pe podea și-mi zice: este imposibil ca în ziua a patra să nu fie o rază de soare cât de mică (o știu de la tata). Bine, dar azi este miercuri, deci e ziua a treia ! Nu mă, este a patra. Mai mult nu a putut să-mi explice. O știa de la tatăl său pentru că eu nu cred ca el să fii citit sau studiat Thora, deoarece mai mereu îmi spunea că el trebuia să aibă numărul până în zece la carnetul de partid, fiind ilegalist și înscris în partid de la constituire. Avea mare necaz pe Nea Nicu că nu dădea căldură în spitale (nu el personal) și i-a murit nevasta de frig, la Elias. Și uite așa am început să studiez de ce ziua a treia este ziua a patra, deci una și aceeași zi. Răspunsul l-am găsit în Pentateuh, adică în Thora. Domn' profesor știa forma, dar nu și fondul !

                                                         În interval de vreo două săptămâni am terminat și cu inventarierea pagubelor produse de seismul din 31 august 1986. Aplicarea măsurilor nu s-a încheiat nici azi. Se mai discută pe la tv ce și cum...



-------------- mihaibrebu@hotmail.com