NODUL GORDIAN

Clădire expertizată tehnic încadrată
în clasa I de risc seismic
(Imagine Internet)

                          de Mihai G. Tănase  

                                                                     
             

                                                           Cum era de așteptat, zilele acestea canalele de televiziune acordă spații importante desfășurării evenimentelor relative la cutremurul produs recent în Italia. Se perindă prin fața camerelor tot felul de specialiști într-ale seismelor. Nu este mare greutate să-i deosebești pe impostori în raport cu cei autentici, dacă ai ceva cunoștințe și puțin bun simț. Acum, discuțiile sunt canalizate asupra drobului de sare oarecum. În povestea drobului de sare era clar că nu era posibil să cadă cumva, dar în în cea a seismelor cu siguranță va cădea, adică se va produce dar nu se știe, de către cineva, când. Problema consumată a italienilor a devenit problema noastră. Teama sau mai bine zis frica de producere a unui seism important pe teritoriul României, vizând bineînțeles Bucureștiul, se vede tot mai pregnant. Fondul locativ afectat al orașului de ultimele două seisme majore, cel din 1940 și 1977, este destul de mare. Imediat după cutremurul din 1977 s-a trecut la ceva consolidări de clădiri afectate, dar din nefericire multe au rămas neconsolidate. La un moment dat apăruse și un banc: O consolidăm și pe asta cu zugrăveală antiseismică. Timpul a trecut, au venit evenimentele din '89, fondul locativ de stat a devenit privat și gata s-a pus lacăt pe consolidări. Este adevărat că, s-a făcut ceva nesemnificativ în raport cu numărul total de clădiri, ce necesita consolidare. Și uite așa au apărut tot felul de probleme care s-au suprapus mai ceva decât în nodul lui Gordius. Partidul unic a dispărut. Noile partide politice constituite și care au câștigat în alegeri și-au pus guvernele lor. Aceste guverne au reușit să inventarieze clădirile ce se presupun a avea un risc de prăbușire la un eventual cutremur major și le-a ștampilat cu o bulină roșie, în diferite nuanțe; funcție de risc. Să se știe ! Consolidarea în sine s-a făcut la un număr mic (chiar foarte mic) de clădiri, datorită opoziției proprietarilor. De aici, discuții peste discuții împletite cu iz politic: se vrea și capra și varza să fie la un loc, dar nu se poate. Lucrul cel mai important și norocul nostru, pentru care nu-i mulțumim lui Dumnezeu cum s-ar cădea în fiecare zi când ne trezim, pentru că ne-am trezit, este că nu a venit cutremurul peste noi. Ar trebui să luăm aminte la ceea ce este scris în Evanghelie: Vegheați dar, că nu se știe nici ziua nici ceasul. Cutremurul cu certitudine se va produce ! Nu știm când !

                                                             Nimeni nu are curajul sau cum se spune: voința politică să taie nodul gordian. Sabie se găsește, dacă o cauți ! Nu cred că ar fi ceva imposibil și nici rău n-ar fi să se studieze soluția pe care o propun, la o cafea... Dar, în același timp să lepede gândul că m-aș asemăna, în vreun fel, cu Alexandru Macedon. Mi-ar produce lehamite mare...

                                                              Problema rezolvării consolidărilor, în ipoteza că am avea o perioadă de calm seismic s-ar face în felul următor:

                                                              Se știe că, o clădire consolidată prin mărirea momentelor de inerție ale secțiunilor își schimbă centrul de rigiditate și implicit perioada proprie de vibrație (nu se știe: mai mare sau mai mică). Aceasta poate conduce la o comportare mai proastă la un cutremur ulterior. Și acest lucru numai în ipoteza că execuția a fost făcută exact ca la carte, ca în proiect. Din experiența proprie îmi permit să afirm că mă îndoiesc. Nu mai țin seama de calitatea injectărilor elementelor de rezistență deteriorate, care uneori este neconformă din varii motive.

                                                                   Metoda aș numi-o a suveicii !

          Se construiește un număr de locuințe, de un anumit confort, într-o perioadă maximă de opt luni. 

           Se mută locatarii din blocurile cu probleme (cu bulină).

        Se demolează complet blocurile și se construiesc altele în loc.

           Locatarii mutați revin în blocurile pe vechile amplasamente.

           Se începe un nou ciclu.

 {În acest timp la Facultatea de Drept se acceptă teze de doctorat cu aplicație la rezolvarea problemelor de ordin juridic dintre stat și locatarii în cauză.}

                                 Metoda suveicii este mult mai economică, iar din punct de vedere tehnic nu suportă comparație cu cea a consolidării clădirilor avariate: Ce e nou, e nou !





-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com