D'ALE MILITĂRIEI

Bateria trage o „salvă”

Servanții unui obuzier

                                                                                            de Mihai G. Tănase 

                                                            Înainte de '89, când Nea Nicu călătorea mai peste tot dar și primea omologii săi „preteni” la București, mă enerva la culme când auzeam sintagma: În cinstea președintelui cutare au fost trase 21 de salve de tun.

                                                                      Azi este ziua națională a României. Am urmărit transmisia postului național de tv  a paradei militare la București. În timpul intonării Imnului de stat s-au arătat imagini ale unei baterii de tunuri de calibrul 72 mm, care executa lovituri de tun. 21 de lovituri ! Frumos până aici. Pe fondul muzicii și al loviturilor de tun cel care transmitea desfășurarea paradei militare (de altfel un om umblat prin teatrele de operații în care România era parte) se apucă și face un comentariu relativ la cele 21 de „salve” de tun, în legătură cu istoricul practicării acestui ritual de a se trage cu tunul la evenimente deosebit de importante. Cum persoana în cauză nu a apucat să facă serviciul militar obligatoriu (fiind o persoană relativ tânără), nu prea știa cum e cu „lovitura și salva” și a spus exact cum se zicea și pe timpul lui Nea Nicu: 21 de salve !

                                                                            Nu mă mai miră nimic, pentru că și eu sunt latin !

                                                                               În timpul facultății, începând cu anul III, o zi pe săptămână băieții făceau armată, iar la sfârșitul facultății se mai făcea un stagiu de trei sau șase luni. Eu „am fost norocos” și am făcut șase luni la AT (artilerie terestră). 

                                                                                A fost frumos (probabil unde era și vârsta...) și am învățat lucruri interesante (ca în orice meserie, dacă te interesează). Am făcut parte dintr-o baterie (șase piese de artilerie) de obuziere (tunuri cu calibrul peste 100 mm). Din punct de vedere tehnic: primul obuzier din partea dreaptă era denumit obuzier de bază în raport cu celelalte cinci din partea stângă. Ce se întâmpla dacă făceai parte din obuzierul de bază ? Ce să se întâmple ? Munceai de șase ori mai mult decât ceilalți servanți de la cele cinci tunuri. Când se executau tragerile cu muniție (reală) de război numai obuzierul de bază executa foc (lovitură cu lovitură), celelalte cinci tunuri înregistrau numai comenzile fără să execute foc (pentru economie de muniție) și numai când reglajul era terminat trăgeau toate concomitent. Aceasta era salva !

                                                                           De menționat că, atunci când se trage o lovitură țeava tunului vine în recul și privit din lateral tunul parcă nu mai are țeavă. Prin filme vedem explozii uriașe la gura țevii, dar aceasta stă pe loc. Se trage cu muniție de manevră (fără proiectil). Deci bancuri sau aiureli; joacă de copii, dar dă bine la ochi.

                                                                              Astăzi ce-am văzut la paradă ? Un tun care a tras 21 de lovituri, nu de salve (evident, cu muniție de manevră). Dar, „salva” sună mai frumos, e ceva mai grandios. Nu era mai înțelept fără explicații, sau să se fi documentat chiar și din DEX ?




------------------   mihaibrebu@hotmail.com