COOPERATIVA MUNCA ÎN ZADAR

Imagine Internet

                                                                  

de Mihai G. Tănase 

                                                             Înainte de '89 sistemul economic avea printre altele unități numite cooperative. Acestea erau structurate pe activitățile necuprinse în unitățile de bază ale economiei socialiste și care erau, totuși, necesare în desfășurarea vieții cotidiene. Ele erau definite după modul de activitate specific: frizerie și coafură, reparații încălțăminte, croitorie, bijuterii etc. ; având denumiri oarecum sugestive: Higiena, Avântul Îmbrăcăminții, Munca, Sporul și tot așa.

                                                                  În anii studenției, la una din materiile de bază, aveam un asistent care ne lua la mișto când vreunul dintre noi spunea sau făcea ceva ce nu avea vreo tangență cu subiectul discutat: Tovarășul cutare, d-ta ești de la Cooperativa Munca în Zadar?

                                                                                                   Au trecut aproape 28 de ani și pot acum să fac o comparație între cele două modele de învățământ. Nu afirm că, unul este mai bun decât altul: sunt numai constatări și atât...

                                                                        Înainte, ți se băgau tot felul de materii balast, care îți consumau timpul în defavoarea celor care trebuia să le înveți pentru specialitatea pe care o urmai. La puțin timp după '89, ne-am aliniat la indicațiile Procesului de la Bologna, pentru că suntem țară membră a UE. Foarte bine ! Învățământul superior s-a structurat pe trei niveluri: licență, master și doctorat. Evident, s-a redus și durata stagiilor. Lucru bun: s-au înlăturat materiile balast. Dar ce folos ? Frecvența nu mai este obligatorie. Peste 80 % din studenți au serviciu, taxele trebuie plătite. Chestiunea cu taxă și la buget este un fel de a-ți fura căciula singur (la stat mă refer). Cum dracu' să înveți, când tu stai la serviciu și apoi, cum să nu-i treacă profesorii când universitățile au autonomie (adică, un fel de afacere), că doar au nevoie de banii studenților. Rezultatele se văd, fără să fii vreun specialist în domeniu, din ce se prezintă pe la televizor: un șir nesfârșit de văicăreli, că sunt mai toți cu diplome universitare și nu au un loc de muncă. Procesul de învățământ este mult mai complex decât pare din clasa pregătitoare și până la doctorat: Ochiul dracului este omniprezent !  Tata avea o vorbă: banul îl strică pe om.  

                                                                    Am speranța că, se va găsi vreun Spiru Haret să pună ordine în învățământ, că până atunci tot la Cooperativa Munca în Zadar lucrăm !




-------------------------   mihaibrebu@hotmail.com