sâmbătă, 6 aprilie 2019

ARSENICUL DE LA TELEVIZIUNEA NAȚIONALĂ

de Mihai G. Tănase 







                                             Azi la 14:30 pe postul național de televiziune s-a dat, în reluare din 2018, o emisiune de o jumătate de oră intitulată Adevăruri despre trecut. Eu am deschis televizorul pe la fără două zeci. Cu mare greutate am reușit să ascult balivernele debitate de către doi domni, doctori în istorie, care aveau vârstele cam de 35 și respectiv 50 de ani, împreună cu o doamnă sărită bine de 80 - 85 de ani, care lucrase pe la Academia Română. Mă întreb: această emisiune o fi fost transmisă și în occident, via satelit ? Păi dacă da, ne-am făcut de tot râsul ! Sigur că, la prima vedere tenta generală era una anticomunistă, înflorită pentru Nea Ion și departe de ce s-ar fi vrut să fie. Ce să știe cei doi domni, când în '89 ei aveau în jur de maximum 20 de ani ? Au povestit din ce au citit prin cărți și din auzite. La doamna nu mai fac referire pentru că nu o mai ajuta memoria. Una peste alta au tot criticat regimul trecut într-un limbaj poetic, amestecat cu lucruri care nu își aveau locul.

                                                             Când ești bolnav și mergi la medic, acesta caută să trateze cauza bolii, nu efectul...

Pe scurt, a fost transpunerea vieții de la țară în ambientul orășenesc; dar au uitat naratorii să spună adevăratele cauze. Blocurile de locuințe, astea gri cum le zic unii, au fost construite de către partid pentru a adăposti populația mutată la oraș, populație ce avea să construiască industria grea - baza societății socialiste multilateral dezvoltate. În multiple cazuri oamenii de la țară, dar nu numai, aveau un nivel de la mediu în jos privind comportamentul social. De ce ? Pentru că nu aveau educația necesară. Erau unii care văzuse prima oară WC-ul în casă. Fie că vrem , fie că nu vrem toate pleacă de la educație !

                                                            Nu fac acum o analiză exhaustivă a emisiunii (poate că n-aș fi tocmai cel indicat), dar anumite lucruri le-am trăit, deoarece am fost în mijlocul lor. Am să exemplific în continuare.

                                                              Lunar aveam trei, patru sesizări de la oamenii muncii (și colegii de serviciu la fel) cum că blocurile au fost prost construite și din acest motiv, mai tot timpul, la parterul acestora se produc refulări ale dejecțiilor, prin WC-uri, datorite etajelor superioare. Scandal mare ! Hai pe teren ! Locatarii despre care se vorbea în emisiune și pe care naratorii îi supra compătimeau habar nu aveau unde se scurg apele uzate și procedau în consecință. În rețeaua de canalizare din subsolul blocului găseam: oase mari de la prepararea hranei, cârpe care formau dopuri de blocaj, vată folosită de femei (la soroc ) și aruncată în WC-uri, lucruri de tot felul care ar fi trebuit duse la gunoi. Veneam și informam Conducerea. Faceți și voi niște instrucțiuni de folosire a instalațiilor, că nu știu bieții oameni ! Să turbezi !

                                                                Sigur că, lucrurile au fost abominabile, dar trebuie prezentate așa cum s-au derulat ele; că dacă facem altfel nu mai sunt adevăruri. Ele ar trebui prezentate de către cei care le-au trăit și nu de către copiii lor. Și așa cum scrie în Evanghelie, trebuie „să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” !



----------------  mihaibrebu@hotmail.com