BUCUREȘTI - NEW YORK ȘI RETUR

 Statuia lui Mihai Viteazul-București
(Imagine Internet)

Statuia Libertății-New York
(Imagine Internet)

                             

             





                                                                       de Mihai G. Tănase    
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                Moto

                                                                      ... că milostiv voi fi cu                                                                                                 nedreptăți lor,

                                                                          iar de păcatele lor nu-Mi voi                                                                                     mai aduce aminte.

                                                                                               Ieremia 31.34 

              

                    

                      Era prin iunie '81 când am plecat în concediu de odihnă, pe la mănăstirile din nordul Moldovei. La întoarcere povești, una, alta, întreb pe un coleg pe unde umblă Ionică, deoarece vream să discut ceva cu el. Îmi spune: păi nu știi că este prin Cehoslovacia cu alți doi colegi cu Wartburgul unuia dintre cei doi ? Le-au dat aprobare să plece cu mașina. Bine, am să vorbesc cu el la întoarcere. Peste vreo două săptămâni îl caut și nu venise. Peste cam trei zile aud, în șoaptă, de la alt coleg: n-ai aflat, nebunii ăia au întins-o ! Unde dom'le ? În Austria. Nimeni n-a mai discutat nimic despre „fugari”.

                     Ionică este arhitect, dar nu orice fel de arhitect: unul înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri. Face aproape orice meserie și priceput la toate, la nivel ridicat. Ceilalți, unul este inginer și altul era tehnician (am spus era, pentru că nu mai este printre noi).

                      Prin luna septembrie sau octombrie, dacă țin bine minte, intră în birou o colegă având o scrisoare în mână. Stați așa să v-o citesc că este de la Ionică din America, din New York. În birou eram vreo opt sau zece inși.

                      Începe să citească: Sunt bine etc. etc. Să nu credeți ce scrie în Scânteia că, în SUA nu se găsește de muncă și sunt toți șomeri, numai cine nu vrea să muncească nu găsește de muncă (mă uit în jur, toți se fac că au treabă și că nu ascultă...); să știți că nu beau decât o sticlă de vin pe săptămână și adaugă: aici sticla are 4 l; am casă și mașină, vă trimit și poza cu peștii prinși de mine. Numai bine...

                       S-a auzit că a reușit sa-și aducă copilul și nevasta, după care i s-a mai născut acolo un băiat. Cam atât până în 2001 când s-a repatriat și mi-a povestit pe larg totul. După ce au ajuns în Austria au abandonat mașina (fiind ultrapoluantă) și după un timp s-au despărțit: inginerul a plecat cu ajutorul unei rude tot în America, pe la San Francisco și tehnicianul în Olanda. Acolo a dat un interviu la radio Europa Liberă, după care s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu Securitatea, care l-a ascuns complet.

                       După plecarea celor trei, cam la o lună, se face ședință de partid ca să-l excludă pe tehnician din rândul membrilor de partid, căci numai el era membru. O procedură simplă, se votează și gata. N-am de lucru și mă înscriu la cuvânt. Tovarăși, vreau să-mi spună cine știe de ce a fugit Ionică în America, să știe toată lumea, că nu este vreun secret acum. Începe o rumoare în sală. Ăsta e cam nebun !(adică eu). Nu-mi răspunde nimeni din prezidiu și continuu: dacă nu știți o să vă spun eu. Se face o liniște totală. Ionică știți că avea probleme la un ochi și necesita operație. Operația se putea face numai în RFG. Nu mai spun acum ce salariu avea, dv. știți mai bine decât mine. Dimineața îl găseam mâncând pâine cu slănină crudă (pentru săpun). Operația costa 15.000 de lei. Era greu pentru Direcția noastră să dăm fiecare câte 300 de lei și se strângeau mai mult de 15.000 ? Făcea omul operația și venea înapoi ! Cine a făcut prin Direcție toate înscrisurile ? Nici la Casa Scânteii nu le făcea la fel ! Acum să vă spun despre inginer: cel care nu s-a descurcat aici, cu atât mai mult, nu se va descurca nici acolo. O să vedeți că nu face față și se va întoarce și partidul o să-l ierte (tocmai partidul începuse o campanie de propagandă să-i determine pe cei fugiți să revină în țară). Se termină ședința și nimic.(Ceva tot a fost: șapte ani mi-au înghețat salariul). A doua zi, dimineața, mă trezesc cu secretarul cu problemele organizatorice care îmi spune: Tovarășe, a spus tov. secretară (a organizației) să te abții să mai iei cuvântul în ședințele de partid; a fost prezent în sală și tov. prim de la sector, n-a fost bine pentru noi ! Spune-i tov. secretare că, în momentul când apare inginerul să vină să mă pupe în ... !

                        Nu trec două luni și cu cine ne trezim ? Cu domnul inginer !

Mă întâlnesc cu trepădușul și-i zic: cum e treaba ? O aștept pe tovarășa să vină sa mă pupe în ... !

                        Ionică a stat 20 de ani la New York și până în '89 a trăit cu deznădejdea de a mai vedea vreodată România. A trecut timpul și i-a iertat pe toți nemernicii (mi-a zis că a studiat Biblia cât timp a stat în lagăr în Austria și așa trebuie să facă orice creștin). 

       

                        Mai aud și azi, câteodată, pe câte unul: Domnule ce bine era înainte ! Ce să-i spun... ? Pierd timpul în zadar !



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com