duminică, 19 aprilie 2015

PARAMETRII PROIECTAȚI

de Mihai G. Tănase   







                                                Am avut un prieten șofer la Televiziunea Română. Era un bun mecanic auto și cu o curiozitate ieșită din comun pentru tot ce era nou, deși nu avea decât patru clase. Punctualitatea sa era mai ceva decât a unui neamț, iar etalonul tehnicii nu era decât unul singur: cel german. In timpul liber se ocupa cu mecanica auto. Uneori, chiar mă întrebam cum putea să aibă o asemenea gândire la nivelul lui de pregătire. Era la curent cu tot ce se întâmpla în sfera social-politică și făcea niște comentarii pe care le-aș putea numi „excelente” (de multe ori, mă făceam că nu le aud sau nu le înțeleg, vorbea cu „voce tare”).

                                                      Inainte de '89, când se transmitea numai două ore la televizor, programul începea cu Telejurnalul - care ținea cam o jumătate de oră. Știrile în marea lor mjoritate erau despre realizările planului cincinal.

                                                              Intr-una din zile, după terminarea Telejurnalului, sună telefonul. Nu mai întreb cine este, că știam dinainte cine sună: era ora lui. Ia ascultă domnule, ce sunt ăia parametrii proiectați ? Am auzit la Telejurnal și nu înțeleg. Incep să-i explic prin exemple, până am înțeles că a priceput. Că a priceput am realizat mai târziu, când făcea și bancuri pe această temă.

                                                                Imediat după '89 se schimbă titlul Telejurnalului în Actualități (bineînțeles că organizarea redacției de știri era, în general, la fel - numai știrile erau de altă factură). Programul Televiziunii Române era, parcă, non-stop; așa că amicul meu avea cu ce să se „delecteze” , fiind căzut la pat de vreo șase ani. Continua să mă sune la aceeși oră, să mai stăm de vorbă. După Actualități sună telefonul: ce credeți că-mi zice omul ? Domnule, ăștia au uitat să spună de „parametrii proiectați”, că altfel credeam că este Telejurnalul ! (Nu pierduse timpul în zadar cât a lucrat la televiziune.)


                                                                  Azi, pe la ora prânzului, deschid televizorul la întâmplare, pe TVR 2. Se transmitea emisiunea „A doua emigrare”. O urmăresc cam cinci minute, până se termină. N-am pierdut mare lucru, însă după cele cinci minute mi-am adus aminte, brusc, de prietenul meu șoferul de la tv. 

                                                                    Reporterul discuta cu un „fermier” (este mai interesant, ne aliniem, nu mai este țăran, că acesta este un termen înjositor și noi suntem membrii ai UE) plantator de răsaduri. Omul s-a întors, de pe unde a umblat el, cu ceva „cheag”  și s-a gândit să-și facă niște sere de răsaduri. A făcut el ceva, dar nu suficient să fie rentabil și competitiv; „cheagul” s-a consumat repede. Îl întreabă reporterul ce-l împiedică să-și extindă afacerea. Ce să mă împiedice, băncile ! Nu-mi dau credit decât cu dobânzi foarte mari și garanții importante. Dar cu bani de la UE ? Ca să accesez fonduri UE, trebuie să merg la firmele de consultanță, care îmi cer 15 % din valoare acum, să-mi întocmească documentația. Eu nu pot să le dau decât după ce vând producția. Și discuția a rămas ca-n tren ! 

                                                                     Eu mă întreb la ce sau cui a folosit această emisiune. Probabil la umplerea spațiului de emisie. Cel puțin era mai bine dacă se încheia emisiunea cu sintagma prietenului meu: parametrii proiectați nu pot fi atinși din condiții „obiective”.




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com