de Mihai G. Tănase
La prima vedere, de cum citești titlul, ai tendința de a crede că, despre ceva destul de complicat este vorba și vrei să treci peste. Dimpotrivă, vreau să fac cunoscut un fenomen extrem de simplu care creează confuzie și printre oamenii cu unele pretenții într-ale tehnicii. De ce am vrut să scriu acest articol oarecum elementar ? Foarte simplu: Acest lucru (pe care îl voi descrie în continuare) este similar, dacă nu aproape identic întipărit în mintea noastră, precum cel cu adăpostirea sub tocul ușii în caz de producere a unui seism.
Când băteam drumul zilnic către liceu într-un sens și altul, la un moment dat după ce urcam dealul, brusc, drumul se îngusta pe o porțiune de aproximativ 10 m, ajungând să aibă o lățime de numai trei metri: în stânga acestei ștrangulări, in sensul către casă, se crease un fel de râpă provocată de către ploile frecvente din timpul acelui an, iar în partea dreaptă se profila o simplă rampă. Azi așa, mâine așa, drumul se tot îngusta devenind o amenințare la izolarea satului de oraș. Lumea vorbea despre pericolul iminent, dar pe nimeni nu interesa. Intr-o zi văd plantați pe „râpă” o mulțimede puieți de salcâm și întreb pe cineva cine i-a pus. Cum cine i-a pus ? Popa Demetrescu cu banii lui. Nu mi-a fost prea clar cu banii și cu plantatul, pentru că pe autoritățile comuniste nici nu le interesa (este adevărat cazane de producere a țuicii erau destule prin sat !) Popa, om cu minte și izolat de oficialități, avea înclinații tehnice, deși duminica la omiliile pe care le ținea în biserică n-ai prea fi zis. In sfârșit, nu după multă vreme, se vedea cu ochiul liber, cum erodarea a încetat; chiar a început să se lățească drumul prin adăugare de material din piatră. Mă tot gândeam cum de a reușit părintele să facă „minunea” asta și o întorceam pe toate fețele în mintea mea, că timp era destul până la școală și retur. Atunci nu i-am găsit un răspuns plauzibil și am abandonat acest subiect.
Peste vreo doi ani plec la facultate, la București și urmez cursurile Institutului de Construcții (Universitatea Tehnică de Construcții, de azi). In anul III de studii se preda cursul de Geotehnică și Fundații de către eminentul profesor Emil Botea. Ce să vezi dom'le: mi-a lămurit problema cu alunecarea terenului de la mine din sat pe care o stabilizase popa.
Toți aveam în cap că, împiedicarea alunecării de teren a fost oprită prin rădăcinile puieților de salcâm care se constituise într-un fel de armături pentru pământ, plantați de popă. Ce eroare !
Ce se întâmplă în astfel de cazuri ? Un lucru simplu și logic: La cîțiva metri adâmncime există un strat de formațiune argiloasă, iar deasupra sa, către suprafață, stratul de pământ care alunecă, de natură, hai să-i zicem, „friabilă”. Nici vorbă ca rădăcinile pomilor (de orice specie ar fi ei) să reziste la împingerea pământului, cînd acesta se deplasează. In timpul ploilor apa prin efectul gravitației se infiltrează până la stratul argilos și formează un strat provizoriu ce devine o „oglindă” pe care pământul de deasupra alunecă. Și atunci soluția este mai mult decât simplă: plantăm pe verasanți pomi care vor trage apa din pământ, disipând-o în atmosferă și se va elimina stratul „oglindă”. Și gata ! Alunecarea stratelor superioare va fi oprită. Deci, nu radăcinile pomilor fixează terenul, ci eliminarea apei (prin ei) din adâncime, ne mai având pe ce să alunece terenul de deasupra.
După atâția ani, când mai am oazia să mai trec pe drumul cu pricina, mă uit și spun: popa Demetrescu era și „inginer” , nu numai duhovnic !
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com