duminică, 20 iulie 2014

EPIGONII LUI ARISTOTEL

Liceul Nicolae Grigorescu Câmpina
(Imagine Internet)




                             de Mihai G. Tănase 
                                     


                                               

                                     




                                                     De vreo două zile s-au dat rezultatele la examenul de definitivat și titularizare, pe țară, pentru profesorii din ciclul preuniversitar. Nici nu băgam de seamă acest eveniment, dacă nu vedeam la postul Realitatea tv cum scria sintetizarea știrii, pe care o transmitea prezentatoarea: Așa elevi, așa profesori. Cei care au postat-o fusese, probabil, elevi ai profesorilor care au trecut, cu chiu și vai, un examen de genul celui menționat; întrucât trebuia să scrie cele două sintagme invers, deoarece elevii sunt rezultatul profesorilor. O lipsă elementară de logică. Dacă ar fi numai asta... Știrea în sine se referea la procentul asemănător de promovare cu cel al elevilor de la bac 2014, de circa 60 %. 

                                           Nu este de mirare că suntem unde suntem: am întrebat pe stradă mai mulți elevi ce înseamnă liceu și de unde această denumire; n-am primit niciun răspuns satisfăcător, decât inexactități și confundarea „scolii” cu clădirea. Nu este frumos și nici pedagogic să-i întrebi și să-i lași în ignoranță. Le-am explicat că noțiunea de liceu vine de la grădina din Atena, făcută din ordinul lui Pericle, prin care se „plimba” Aristotel printre discipolii săi, ținându-le cursuri.
                                         Nici în anii trecuți, dacă îmi aduc bine aminte, nu au fost rezultate mai bune. După o analiză sumară pot să spun că acei candidați (profesori fiind deja) nu prea au avut dar de la Dumnezeu să urmeze profesia de dascăl. Am spus dar și nu har. Să ai parte de un profesor cu har e mare lucru, nu-l mai uiți cât trăiești și ce înveți de la el îți va fi de folos oricând, chiar de nu ai o meserie apropiată de materia pe care ți-a predat-o el.
                                          Dacă stăm să ne gândim puțin, nici în alte timpuri nu s-a stat mai bine. Gala Galaction a învățat matematica precum un actor rolul. Singur mărturisește în nuvela sa, Profesorul de matematică, că a avut un profesor fără dar, lipsit de înclinație pedagogică, spunând: „cum era să-mi dea el mie, dacă nici Dumnezeu nu i-a dat lui”. Profesia de dascăl este frumoasă și ușoară, când ai pasiune pentru ea; când o faci de nevoie, constrâns de cele materiale necesare ești deja pierdut pentru elev și societate.
                                            Trebuie avut în vedere că rezultatul muncii de dascăl se vede după ani buni și nu imediat; răbdarea trebuie împărțită de-a lungul anilor și la sfârșit te vei bucura, vei fi satisfăcut de elevul tău care a ajuns ceva (sau cineva). Nu toți sunt făcuți pentru aceasta. Părerea unui psiholog ar fi binevenită. Vom vedea la anul dacă epigonii lui Aristotel vor scădea sau vor crește ca număr și bine ar fi să fie cât mai puțini.


------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com