SALA POLIVALENTĂ

Sala Polivalentă din București
(Imagine Internet)

Interior Sala Polivalentă
(Imagine Internet)

                                                                      de Mihai G. Tănase 

                                                                

                                                       Sala Polivalentă din București este o construcție a anilor '70, care se remarcă printr-un sistem constructiv destul de interesant și ingenios pentru vremea respectivă. Ce este important și spectaculos în realizarea sa este sistemul acoperișului: format dintr-o rețea de cabluri pretensionate, susținută de stâlpi din beton armat, dispuși pe laturile lungi ale dreptunghiului în plan. Dificultatea majoră a fost la stabilirea eforturilor de pretensionare ale cablurilor, în așa fel ca toate să aibă aceeași săgeată (curbura concavă a acoperișului să fie continuă și uniformă). Această construcție grandioasă a fost executată de către o întreprindere de construcții-montaj, din subordinea Centralei de Construcții Montaj București, din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București. La această Centrală am lucrat câțiva ani, ocupându-mă de aspectele tehnice calitative ale construcțiilor.

                                                            Nu intenționez să descriu aspectele tehnice ale execuției Sălii Polivalente, întrucât ar fi probleme strict legate de acest gen de construcții și ar ar trebui să expun totul în jargon, dacă cineva ar dori să înțeleagă ceva.

                                                              Aș vrea să relatez o povestioară cu privire la această construcție. S-a întâmplat ceva similar cu vizita recentă a Primului Ministru al României în Vietnam.

                                                        Era în toamna anului '75, în noiembrie (n-are importanță). Sala fusese declarată terminată prin vara anului '74 (nici asta n-are importanță). Mă cheamă la el, în birou, directorul tehnic și-mi spune că, mâine împreună cu un inginer de la Coordonare (un fel de activist)  vom însoți delegația din R.P. Chineză, care face o vizită în București, pe linie de construcții. Tot atunci, stabilește și pe unde să-i ducem pe tovarășii chinezi. Bun ! Vorbesc cu inginerul coordonator și-i zic: Dom'le hai să nu părem că-i tratăm de sus pe chinezi, să lăsăm cravata și să venim îmbrăcați ca ei nu la tunică, dar fără cravată și cu pulovere pe gât. Gata tată !

                                                             A doua zi, dimineața, ne întâlnim cu chinezii într-un birou mare: Erau patru ingineri constructori (unul studiase în România și ne-am revăzut - bucurie mare; era translatorul delegației). Toți erau îmbrăcați elegant, purtau cravată și aveau prestanță. Eu și cu tov. inginer cu pulovere pe gât. Cred că, a fost cel mai penibil moment din viața mea, când se uitau chinezii la noi. Mao Zedong trăia încă, dar începuse dezghețul la ei. De unde să știu ? La Europa liberă nu se vorbea de China, se vorbea de România ! Apoi, am plecat cu toții la Sala Polivalentă. Colegul meu și-a intrat în pâine: le-a spus că el e inginerul șef care a supravegheat lucrările și ce minunății tehnice a făcut el (niște aiureli). Translatorul (care vorbea perfect românește) se cam uita pătrat la figura lui, că doar știa cum stăteau lucrurile pe la noi, dar ce le-a tradus la ceilalți chinezi, numai el știe. 

                                                            După ce am văzut vizita Prim-ministrului în Vietnam la tv, acum mai mi-a trecut cu chinezii; se întâmplă și la case mai mari...






-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com