joi, 21 iulie 2016

CINCI LA SUTĂ

de Mihai G. Tănase 






                                                               Ce spune proverbul românesc relativ la bătrâni ? Cine nu are bătrâni să-i cumpere ! Adică, este bine mereu să ai în preajma ta un bătrân care să te sfătuiască ce trebuie să faci atunci când ești într-o situație dificilă. Acest lucru l-am simțit din plin. Ca mai toți tinerii la o anumită vârstă (critică) am considerat că, dacă am o hârtie în mână (cu toate că avea acoperire cu vârf și îndesat) ce atesta pregătirea științifică într-un domeniu pe cât de îngust, pe atât de important  le știu eu cum să le întorc să-mi fie bine. Dar, nu a fost așa. Am ținut seamă numai  de sfatul tatălui meu, când mi-am început munca de inginer stagiar: „Mă băiatule, să fii om serios și să muncești întruna, că șefii ăia ai tăi sunt oameni deștepți, cu carte, te vor remarca rapid și vei ajunge sus ca ei”. (Bietul tata nu știa că șefii mei nu aveau nimic în comun cu șefii lui !)

                                                                       Am luat hârtia, i-am făcut o fotocopie (xerox era numai sus, pe la ministere) și am depus-o la Cadre (adică, la Serviciul Personal sau la Resurse Umane, cum îi zice astăzi). Atât mi-a trebuit: unii mă ocoleau, alții îmi rânjeau,  alții mai impertinenți chiar făceau bășcălie. Eu credeam că glumeau și-i tratam ca atare, dar concomitent așteptam ce-mi spusese tata și nu se întâmpla nimic. Ceva tot s-a întâmplat: șapte ani nu am mai primit nicio mărire de salariu.

                                                                           După un timp încep să mă agit, să văd de ce nu se mișcă lucrurile în sensul dorit de mine. Mai mult, aveam un coleg (care nu știa nici el cu ce se ocupă, decât că era secretar adjunct cu propaganda al organizației de bază pcr) și pentru munca prestată încasa un salariu frumușel, corespunzător funcției de inginer II - fără să știe pe unde este Facultatea de Construcții. Mai târziu am aflat că, activiștii de partid trebuiau să fie remunerați corespunzător (nu cu salariu de inginer III), pentru că erau oamenii de bază ai partidului.

                                                                           Cum totdeauna am căutat explicații logice, fac o adresă la Ministerul Muncii și fără să dau nume pun întrebarea la care vream să primesc răspuns, să mă luminez: „Cum o persoană fără studii este remunerată pentru funcția de inginer II”. Până să primesc adresa de la minister, în mintea mea îmi tot ziceam: i-am încuiat, să vezi ce o să iasă... Vine raspusul de la minister: „Conform legii... toate persoanele care au fost încadrate, la apariția legii, pe funcția de ing. II, primesc retribuția respectivă funcției diminuată cu 5 %”. Discut cu un prieten mai în vârstă și-i povestesc cum am procedat. Începe să râdă: ce dracu' nu pricepi că studiile pentru ăștia valorează 5 % ? Și mi-a spus bancul (în rezumat): „ Vine la Nea Nicu un coleg din clasa a doua. Nicule vreau un serviciu. Bine te fac ministru. E mult, nu pot să fac față. Atunci, te fac director general. Nu se poate, Nicule. Ce vrei mă să te fac, atunci ? Vreau brigadier la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție) ! Mă băiatule, nu se poate, aici trebuie să știi carte !”





-----------------------    mihaibrebu@hotmail.com