VREAU UN PREȘEDINTE

Statuia lui Vasile Lascăr
(imagine Internet)

                                         de Mihai G. Tănase 

                                                       

                                                   

                                           Pe statuia lui Vasile Lascăr, de pe strada cu același nume, din București scrie: „Vroiesc să fac din administrație o a doua magistratură”. Când eram student mai mereu treceam cu tramvaiul pe lângă statuie și tot citeam, dar nu înțelegeam nimic. Mai degrabă mă întrebam cum au lăsat-o comuniștii și nu au demolat-o. Habar nu aveam cine a fost Vasile Lascăr, pentru că atunci strada se numea Galați și nu vedeam nicio legătură.

                                                 După '89 am început să realizez cum este cu administrațiile. De fapt, cum ar trebui să fie și de cine depinde.

                                                    Înainte de cutremurul din '77 un prieten de al meu, mai în vârstă, emigrează în SUA - New York (oficial, nu fugar) și se întoarce după un an, cu afaceri (nici de astea nu știam atunci și era mai bine să nu întreb). Începe să povestească cum e viața la americani. Arăta cu 20 de ani mai tânăr ! M-a impresionat. Printre altele îmi zice:

    În metrou îmi fură cartea de identitate (aceasta fiind concomitent card bancar și permis de conducere). Eu speriat (parcă mi se întâmplase mie) îl întreb: bine tată și ce ai făcut în mulțimea aia mare de oameni, că erai un nimeni, exact cum te-a născut maică-ta ? Ce să fac, la 100 m intru într-o secție de poliție și spun ce mi s-a întâmplat. Un polițist intră pe un computer și începe să lucreze. Eu: să te identifice ! Nu, să vadă dacă am amenzi neplătite către stat. După cinci minute îmi eliberează o nouă carte de identitate și plec. Eu încep să râd; hai dom'le că asta e capitalistă, n-a trecut mai mult de un an și vii cu chestii de astea,de propagandă.

S-a cam supărat, dar n-a lăsat să se înțeleagă. El trăia în altă lume !

                                                       La noi era o birocrație cum este și astăzi, dacă nu mai mare. O spun din experiență: deși mă încadram perfect în lege, doi ani mi-au trebuit să-mi fac buletin de București. Nici nu vreau să-mi mai aduc aminte.

                                                           Aș vrea, dacă s-ar putea, ca noul președinte să facă ce și-a propus Vasile Lascăr și atunci, cu siguranță, dacă s-ar întâmpla să mi se fure cartea de identitate o voi obține în vreo două ore, nu în cinci minute („că ăia au vechime în democrație...”) și aș fi fericit...



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

INDIFERENȚA

de Mihai G. Tănase 

                                     Acum mulți ani am auzit pe un medic psihiatru din provincie, din nordul Transilvaniei, exclamând: într-un spital de boli mintale n-ai să găsești măcar un tâmpit. Termenul de tâmpit se referea la omul cu un bagaj de cunoștințe intelectuale foarte redus, chiar, tinzând către zero. Acest tip de om nu are cum să ajungă într-un astfel de spital, deoarece pe el nu îl preocupă nimic. Nu-l interesează ce se întâmplă în jurul său, nu-l preocupă decât persoana sa; cum am spune astăzi: nu este stresat. Nu are cum să se îmbolnăvească de o maladie mintală. Este mai mult, un simplu tub digestiv.

                                           În activitatea cotidiană, vrem sau nu, intrăm în legătură cu diferite persoane: unele amabile să te ajute, altele nu știu cum să scape mai repede de tine, făcând uz de formule stereotipe. Acestea din urmă sunt indiferente la ce se întâmplă cu ceilalți și probabil de aici a venit și expresia: ăsta trăiește 200 de ani.

                                              Dacă întrebi o astfel de persoană de ce se comportă așa, că ar putea să fie și invers, primești niște răspunsuri năucitoare; printre care și acela că nu a avut cine să-l învețe (adică, să fii avut un mentor). Problema nu este că ai avut sau nu un mentor, pentru că există cărți și dacă ai fi avut puțină voință ți-ai fi creat un bagaj minim de cunoștințe cu care te-ai fi descurcat la nivelul cerințelor actuale minime. În consecință, totul pleacă de la voință.

                                               Avem nenumărate exemple de oameni fără o atestare a educației și se comportă excelent. Primul izvor din care să te inspiri, la îndemâna oricui, este Biblia. Este suficient să parcurgi Noul Testament și ai exemplificări din toate domeniile, și cum am spus, numai voință îți trebuie.

                                           Chiar în religia creștină se arată că, indiferența este păcatul maxim și trebuie eliminat. Prin indiferență nu facem altceva, decât umbră Pământului și asta ar trebui să ne dea de gândit...



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com