Mai înainte, adică înainte de '89 - nu până la „Buerebista”, prin librăriile din București și nu numai găseai pe un colț al unui stand niște cărticele de dimensiuni reduse, circa 10 x 12 cm, colorate în mai toate culorile spectrului solar și care aveau o destinație precisă: răspândirea științei în mase. Ideea nu era chiar rea. Erau cărticele care tratau diferite domenii la un nivel de jos în sus, către mediu. Vreai să știi ceva, să zicem, despre cum funcțonează un acumulator pentru autoturism, cumpărai cărticica și te lămureai imediat. Nu erai inginer chimist sau fizician să cunoști problemele în detaliu, erau alte cărți la un nivel ridicat și dacă te interesa puteai să le studiezi. Avantajul era important mai cu seamă din punctul de vedere al costului foarte redus. Problema științei popularizate s-a rezolvat rapid, de la sine, prin dispariție. Nu se caută dom'le și nu se realizează profit ! Asta este, profitul !
Același lucru se întâmplă și cu celelalte cărți, nu numai cu cărticelele. S-a schimbat (în rău) optica editurilor. Acum câțiva ani merg la o editură de profil să public o carte tehnică. Temă de actualitate la noi și în străinătate. Stau de vorbă cu directorul și mă întreabă: dumneavoastră vreți un ISBN, dati vreun examen, ceva ? Va facem rapid cinci exemplare, le plătiți și gata ! Nu doamnă, eu mi-am dat examenele când nu se cerea ISBN ul ! Vreau s-o public pentru inginerii și studenții din domeniu, că nu prea se știe... Nu se poate, nu se vinde și avem costuri de producție ridicate. Am luat manuscrisul și mi-am adus aminte ce i-a spus Titu Maiorescu lui Mihai Eminescu, după ce-i citise Scrisoarea II, să modifice ultimul vers că nu sună bine; adică, înloc de „scârbi” să pună „mâhni” (cum o știm astăzi), dar eu am făcut ca Eminescu în prima fază și am plecat...
Dacă ați avut răbdarea să citiți până aici, v-aș ruga să mai aveți puțină și veți vedea de ce.
Cînd postez câte un articol pe blog și vreau să adaug o poză, două imediat mi-apare în câmpul vizual legea drepturilor de autor: e protejată sau nu de legea drepturilor de autor ? Mai întreb un prieten, pe altul fiecare cu părerea lui. Intru pe forumuri specializate. Discuții între oameni cu pregătiri diferite. Intervin și avocații profesioniști cu limbajul lor specific și superioritate în materie. In final, cum a fost și la început. Iau legea și o citesc ! Lucruri alambicate care ar fi putut să fie foarte simple. Parcă cineva a vroit să fie așa: parlamentarii ? Nu cred ! Mai degrabă cei care au lucrat practic la ea și au dat-o parlamentarilor să o pecetluiască prin ridicarea mâinii lor. Mă întorc la Seneca: „Lung este drumul prin învățătură, simplu și eficace prin exemple !” Intru pe Google la imagini și clic pe o poză. Pe lângă poza în cauză mai apar cinci, șase în grup și dedesubt un text: „Este posibil ca aceste imagini să fie protejate de drepturi de autor. Trimiteți feedback”. Trimit feedback. Imediat îmi vine răspunsul: „Vă multumim pentru fiecare feedback trimis, dar nu putem să vă răspunde. Folosim acestea pentru îmbunătățirea serviciilor noastre... gargară !”. N-a mers nici cu Seneca. Aleg calea de mijloc a lui Lenin (pentru cine știe bancul) și rezolv problema cu drepturile de autor !
Imi pare cam rău că, nu pot să mai găsesc o cărticică de știință popularizată...
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com