 |
| București, Bl. 33, Sos. Ștefan cel Mare, tronsonul de capăt, dinspre str. Lizeanu, prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977 (Imagine Internet) |
de Mihai G. Tănase
A trecut o lună și jumătate și mass-media noastră nu ne-a mai deranjat cu vreo știre din domeniul seismic. Pe de o parte este foarte bine că, lumea a mai uitat de prevestirile nefaste (care și așa erau destul de alambicate și cu un grad mare de incertitudine). Aceste lucruri țin, evident, de psihologie, dar vorba unui comentator: să ne ferească Dumnezeu de un cutremur la fel de mare ca acela din '77 ! Pe de altă parte este adevărat că: Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă și în traistă. Adică, ne dă posibilitatea cunoașterii fenomenelor - știința, iar traista este capul nostru ! Depinde numai de noi dacă vrem să îmbinăm cele două entități.
Chiar mi-a plăcut buna intenție a Ministerului Afacerilor Interne, prin secretariatul specializat, care a întocmit reguli de comportare a populației în eventualitatea producerii unui cutremur și le-a postat pe un site propriu, aici . Toate bune și frumoase: Aceste reguli sunt valabile numai pentru cazul în care clădirea respectivă nu se prăbușește ! Ce rămâne de făcut ? Ce să ne rămână, decât să rezolvăm clădirile cu probleme (care au fost, deja, identificate și să le tratăm prin metodele arătate în articolele precedente), iar pentru cele noi să le proiectăm, cel puțin conform normativelor naționale. Să lăsăm deoparte zicala: Scump la tărâțe și ieftin la făină ! Din aceste motive am afirmat mereu că, realizarea unor construcții rezistente la cutremur este mai întâi o problemă politică și apoi una tehnică.
De partea politică ar trebui să se ocupe aleșii neamului: Parlamentul, iar de partea tehnică inginerii de specialitate (nu amatorii).
x
x x
Pentru că partea tehnică este destul de complicată, chiar și pentru un inginer cu pregătire medie, vreau să punctez câteva aspecte în plus față de ceea ce am relatat în articolul Dialogul surzilor.
În normativele de calcul al construcțiilor rezistente la seisme se vorbește despre conlucrarea terenului de fundare cu construcția la acțiunea seismică, care trebuie exprimată sub formă cantitativă. Această indicație este mai mult arătată ca o formă insidioasă, iar cei care o aplică (nu toți) cred că o fac în mod acoperitor (calculul fiind mai simplu). Acest mod de abordare este incorect, deoarece conduce la modificarea caracteristicilor dinamice ale construcției și în special la perioada proprie de vibrație a construcției. Ce se întâmplă de fapt, când o construcție se prăbușește ? Construcția reazemă pe terenul de fundare prin intermediul fundației sale. Terenul de fundare are o anumită perioadă intrinsecă de vibrație, numită perioada dominantă a terenului, în timpul seismului. (Terenul de sub construcție, în general, este stratificat și se ia în calcul toată grosimea pachetului până la roca de bază: roca de fundament - practic, infinit rigidă.) Prin urmare, construcția se află într-un raport clar față de terenul de fundare (raportându-ne la perioadele de vibrație proprii: ale construcției și ale terenului de fundare). Cum se știe din Fizică, atunci când cele două perioade de vibrație coincid sau sunt foarte apropiate ( cea a cutremurului și a ansamblului construcție-teren de fundare) se produce rezonanța (quasirezonanța, pentru că intervin frecările) și amplitudinile construcției cresc peste cele admisibile, producându-se colapsul.
Dacă perioada proprie de vibrație a construcțiilor se poate calcula cu destulă exactitate inginerească, perioada dominantă a terenului de fundare se poate determina, cu o bună exactitate, numai prin metodele prospecțiunii seismice; ceea ce la noi nu s-a făcut vreodată. Această practică există de circa 50 de ani în SUA și chiar se aplică. Rezultatele le vedem prin California. Sper că, în viitorul cel mai apropiat să aplicăm și noi ce alții au făcut deja, pentru că acalmia nu ține mult: nu de asta îi spune acalmie ?
------------------ mihaibrebu@hotmail.com
De partea politică ar trebui să se ocupe aleșii neamului: Parlamentul, iar de partea tehnică inginerii de specialitate (nu amatorii).
x
x x
Pentru că partea tehnică este destul de complicată, chiar și pentru un inginer cu pregătire medie, vreau să punctez câteva aspecte în plus față de ceea ce am relatat în articolul Dialogul surzilor.
În normativele de calcul al construcțiilor rezistente la seisme se vorbește despre conlucrarea terenului de fundare cu construcția la acțiunea seismică, care trebuie exprimată sub formă cantitativă. Această indicație este mai mult arătată ca o formă insidioasă, iar cei care o aplică (nu toți) cred că o fac în mod acoperitor (calculul fiind mai simplu). Acest mod de abordare este incorect, deoarece conduce la modificarea caracteristicilor dinamice ale construcției și în special la perioada proprie de vibrație a construcției. Ce se întâmplă de fapt, când o construcție se prăbușește ? Construcția reazemă pe terenul de fundare prin intermediul fundației sale. Terenul de fundare are o anumită perioadă intrinsecă de vibrație, numită perioada dominantă a terenului, în timpul seismului. (Terenul de sub construcție, în general, este stratificat și se ia în calcul toată grosimea pachetului până la roca de bază: roca de fundament - practic, infinit rigidă.) Prin urmare, construcția se află într-un raport clar față de terenul de fundare (raportându-ne la perioadele de vibrație proprii: ale construcției și ale terenului de fundare). Cum se știe din Fizică, atunci când cele două perioade de vibrație coincid sau sunt foarte apropiate ( cea a cutremurului și a ansamblului construcție-teren de fundare) se produce rezonanța (quasirezonanța, pentru că intervin frecările) și amplitudinile construcției cresc peste cele admisibile, producându-se colapsul.
Dacă perioada proprie de vibrație a construcțiilor se poate calcula cu destulă exactitate inginerească, perioada dominantă a terenului de fundare se poate determina, cu o bună exactitate, numai prin metodele prospecțiunii seismice; ceea ce la noi nu s-a făcut vreodată. Această practică există de circa 50 de ani în SUA și chiar se aplică. Rezultatele le vedem prin California. Sper că, în viitorul cel mai apropiat să aplicăm și noi ce alții au făcut deja, pentru că acalmia nu ține mult: nu de asta îi spune acalmie ?
------------------ mihaibrebu@hotmail.com