UN POPĂ RECIDIVIST

de Mihai G. Tănase 

                                                       Cum am mai scris, duminica dimineața Radio România la ora 6:00 transmite emisiunea Lumina credinței. Eu nu mai urmăresc această emisiune de circa doi ani, din diferite motive. Unul dintre aceste motive este și cel expus acum un an și ceva în articolul Lumina credinței.

                                                            Înainte de ora 7:00, când se transmit știrile oficiale, cu două trei minute schimb postul. Lumina credinței nu se terminase și prind încheierea la explicația Evangheliei de azi, prezentată, culmea, de același cadru universitar teologic de la Craiova, despre care făcusem vorbire în articolul precedent. Am un prieten (preot) care are o vorbă: Măi nenică, nu se poate așa ceva...

                                                                                 Și ca să fie bine înțeles în explicarea pericopei din Evanghelie face o paralelă cu cineva care are un business și cum ar trebui să se comporte cu angajații săi, în lumina pericopei de azi. Altfel, va avea de pierdut în business ul său. Ce să mai zic ? Am început să râd, că este de râs ! Imediat mi l-am imaginat pe Nea Ion de la Seaca cum își întreba baba: Ce-a zis, fă, părintele cu bisu... sau cum a zis? Doamne, iartă-mă !

                                                               Eu nu înțeleg un lucru: facultăți de teologie ortodoxă există peste tot în orașele mari ale României, nu numai în București și Craiova. Cum se face că unii sunt abonați la aceste emisiuni, iar de alții nici nu se știe, chiar dacă sunt mai docți ?

                                                                 În orice caz, părintele l-a făcut zob pe Nea Ion de la Seaca cu modernizarea Ortodoxiei. 

                                                          Măi nenică, nu se poate așa ceva !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                

LUCRURI VĂZUTE ȘI NEÎNȚELESE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                       Moto:

                                                                                          Matei 13.9 și 24.27

                                                        Eram în liceu, la ora de latină. Nu mai îmi aduc aminte conjunctura, dar profesorul ne pune o întrebare la care nimeni nu a putut să dea un răspuns. Sigur, el a intuit aceasta și a început să ne dea dânsul răspunsul. (Ce om inteligent și tot atât de curajos pentru acele vremuri !) Întrebarea era: de ce omul mort se înmormântează cu fața către răsărit ? Răspunsul: pentru ca acesta să „privească” către răsăritul soarelui. Nu era nebun să ne spună că, la venirea lui Iisus Hristos omul trebuie să-l privească în față și să vadă toata slava lui. Mai avea și dânsul de trăit niște ani...

                                                              Poporul român este un popor ortodox în procent de peste 86 %, dar nu tot omul își pune problema aceasta. Se mulțumește cu sfânta tradiție și gata !

                                                                    Explicația din punct de vedere teologic. În evanghelia după Matei cap. 24, versetul 27 se spune: Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Deci, omul mort se înmormântează pe direcția est-vest, cu fața către răsărit. La Parusie (cea de a doua venire a lui Iisus Hristos) omul Îl va vedea pe IH, din față. De aceast canon se face vorbire și la armată, când vine vorba despre orientarea în teren și nu mai realizăm punctele cardinale, cu bisericile care au altarul la răsărit, cu mușchii de pe pomi care cresc pe partea dinspre nord etc.

                                                                       

                                                     Relativ la cele expuse se pune întrebarea: de ce omul defunct trebuie să fie îmbrăcat, dar nu cu haine de uz cotidian ci cu haine noi ? La Parusie omul trebuie să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare, pentru a-L întâmpina pe Mântuitor. Este o chestiune de simbolism și de cult ! Sau mai bine spus este o problemă de eshatologie. De aceea omul trebuie să fie îmbrăcat și nu dezbrăcat.

                                                   Cine are urechi de auzit, să audă !  (Matei 13. 9 sau 43)

---------------- mihaibrebu@hotmail.com