de Mihai G. Tănase
Nu îmi mai aduc bine aminte când am auzit prima oară de termenul de catalizator; prin clasele primare, cu siguranță, nu ca acum, dar mi-a plăcut enorm cum l-am perceput de la profesorul care l-a explicat. Ce interesant ! O cantitate foarte mică de substanță să accelereze o reacție chimică, care altfel nu s-ar produce sau ar merge foarte încet. O reacție necesară pentru viață, în fond.
Acest termen specific domeniului chimic, mai târziu, am constatat că se leagă destul de bine și cu domeniul umanist și încă cum.
Când eram stagiar la un institut de proiectare de elită (eu habar nu aveam, dar așa era considerat) am întâlnit un inginer care îmi fusese asistent la facultate prin anul I. Un tip deosebit ca pregătire, aveam să constat ulterior, în cu totul altă materie decât aceea pe care o preda în facultate. Dintr-una în alta aflu că, de curând venise și el în același loc cu mine. Cinci ani mai înainte lucrase la un sector ce se numea Studii și cercetări și pe care analfabeții tehnici îl considerau ca pe unul unde se ardea gazul și nu se făcea nimic. Ce studiase omul meu acolo ? Întocmise un fel de studiu atotcuprinzător cu privire la proiectarea coșurilor industriale de fum, necesare la termocentrale sau alte unități ce aveau nevoie de așa ceva. Cum arăta acest studiu ? Era complet algebrizat și orice nătărău intra cu datele lui și rezulta toate caracteristicile constructive ale coșului solicitat. Un fel de floare la ureche. Pentru acest lucru nimeni nu l-a apreciat în vreun fel, dimpotrivă, toți îl luau în zeflemea.
După ceva vreme aud, pe șoptite, că Vlădel a dat admiterea la doctorat și bandiții l-au picat. Omul era foarte cătrănit, dar a mers înainte. Care era motivul real ? (Pe acest inginer nu îl interesa decât știința și orice făcea în demonstrația vreunei teorii mergea până la unu plus unu fac doi.) S-a luat în gură cu membrii comisiei pe care i-a încurcat și gata, buf, l-au picat. Cum să vină ăsta și să ne încurce pe noi ? Păi ăsta poate să ne ia nouă locul înainte ca el să iasă doctor!
Eu, fiind stagiar, nu știam cum să abordez unele probleme și cum nu aveam reținere față de Vlădel, îi ceream sfatul lui. Ce făcea omul ? Îmi făcea toată teoria scrisă și la urmă îmi spunea să pun datele mele. Mă turba, la început, dar după ceva ani am văzut ce am învățat de la el și chiar mă mândream.
Așa că, inginerul muncea în zadar și toți îl ocoleau, fără să fie remunerat în vreun fel, încât la un moment dat zice: Spuneți-mi pe cine trebuie să pup în fund, să-mi dea și mie un impuls și o fac ! Începuse să înțeleagă câte ceva. Omul nu avea nici cea mai mică doză de catalizator, în mersul lucrurilor, adică de lichelism. A crezut, tot timpul, că dacă face lucruri mărețe recunoșterea meritelor vine de la sine. Cine să-i dea recunoașterea ? Cei care aveau numai catalizator, fără substanțele principale ?
--------- mihaibrebu@hotmail.com
--------- mihaibrebu@hotmail.com