NU DA CU BARDA ÎN DUMNEZEU

După viscol, în București

   
 

                                                                                   de Mihai G. Tănase 

                                            Azi putem spune că a fost prima zi de iarnă în București și în câteva județe din sudul și sud-estul României. Zăpadă cam la 25 - 30 cm, prin unele zone viscolite; că doar este Bărăgan.

                                                 Cum s-a luminat de ziuă au și început să curgă știrile în legătură cu consecințele condițiilor meteo, în cascadă, care mai de care mai senzaționale: drumuri închise, mâine cursurile preuniversitare suspendate, copaci căzuți pe autoturisme, străzi necurățate, sate întregi fără curent electric, bieții oameni cum vor merge la serviciu etc. Concluzia finală: autoritățile iar au fost luate prin surprindere și nu fac nimic. Așa să fie oare ? Stau cumva la o țuică fiartă, în timp ce comentatorii TV muncesc din greu pentru informarea populației ?

                                                        Eu cred că, lucrurile stau puțin diferit, dacă nu chiar mai mult. Cine face aceste analize, pe care pot să le numesc stereotipe ? Niște domnișoare prezentatoare la TV, care au specializări încrucișate cu ce ar trebui să aibă. Asta este treaba lor ce au vrut să facă în viață. Din pură întâmplare le mai citesc CV pe net și observ că, în general, au pregătire de „specialitate„ făcută din mers (cu care se mai și laudă). Au devenit toți niște justițiari fără milă la adresa autorităților. Au aplomb. Ce să creadă badea Ion, cu câteva clase ? Așa, așa au dreptate...

                                                               După vârsta pe care și-o afișează nu au mai mult de 30 de ani (Au timp să mai învețe). Cum poți să faci o analiză pertinentă când tu habar nu ai ce era înainte de  '89, în astfel de situații ? 

                                                                Se știe de către tot românul (inclusiv badea Ion) în fiecare iarnă în România sunt câte trei, patru viscole (preponderent fiind Crivățul, viscol din răsărit); care fiecare ține în jur de două, trei zile. Uneori se poate să nu fie niciunul, și cum se zice am scăpat. Apoi repede uităm și ne luăm cu altele. Așa este viața noastră...

                                                                    Cum se simte că, viscolul scade în intensitate se trece la treabă în vederea eliminării urmărilor lui. Nu este nimeni nebun să se apuce în toiul viscolului de dezăpezire. Ar fi o muncă de sisif, total ineficientă și implicit costuri importante. Știu ce să facă cei desemnați pentru asemenea treburi (nu zic că, nu mai sunt și „uscături”). N-ar fi rău să avem și noi dotarea în domeniu cum o au țările nordice; dar pentru asta trebuie să ai o economie puternică.

                                                                      Înainte, cum dădea un singur fulg de nea se oprea circulația până primăvara. Dacă spuneai așa ceva la un străin, se uita la tine dubios. Chiar dacă erau luni întregi, când praful era ridicat de vânt, tot nu se relua circulația. Circulau numai mașinile oficiale: ale „tovarășilor”, miliției, pompierilor și salvării. Așa că, în caz de viscol dezăpezirea decurgea fără probleme. Oprirea circulației autoturismelor particulare crea mari nemulțumiri (dar degeaba) populației. Se ajunsese ca morții să fie duși pe umeri până la cimitir, pentru a fi înmormântați. Asta s-a uitat, nu ? Ce să mai spun despre temperatura din apartamentele blocurilor cenușii ? Este ultra cunoscut. Cum aș zice „iarna era iarnă”, cu voie sau fără.

                                                                        A fost nevoie de jertfă de sânge să ajungem aici. Când mai facem afirmații hazardate pe seama altora, ar trebui să ne vedem de treabă și să lăsăm barda departe de Dumnezeu !




---------------------------   mihaibrebu@hotmail.com