de Mihai G. Tănase
Recent am primit un email de la un prieten stabilit de mai mulți ani la New York. Email ul avea un atașament ce cuprindea o amplă analiză asupra fenomenului de islamizare a Europei și a Rusiei, până prin anul 2050. Autor: istoricul Neagu Djuvara. In general, mi s-a părut interesant, dar nu prea cred că o să „dispărem” așa ușor și locul nostru sa fie luat de către musulmani. E o problemă foarte complexă și tratată mai mult din punct de vedere demografic, pe care autorul o consideră capitală. S-ar putea să aibă dreptate; eu nu înclin să-i dau dreptate. Nu o să intru în polemică cu Dl. Neagu Djuvara, în primul rând că nu am aceeași specializare și pregătire ca dânsul, dar în altă ordine de idei pot să afirm că, până în 2050 multe lucruri neprevăzute se vor întâmpla, așa cum Sf. Apostol Pavel ne spune în Epistola sa către Romani 11.33: „...cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui”; și situația va fi alta. Rămâne de văzut !
Problema mea este de natură diferită, cotidiană. Trecem pe lângă ea și nu o vedem sau ne facem că nu o vedem. Încet, dar sigur ni se alterează limba din multiple motive: incultura ar fi prima cauză, a doua indolența și nu ultima și veșnica sintagmă, „merge și așa”.
Companiile străine, vrem nu vrem, și-au impus punctul de vedere în relațiile dintre noi când vine vorba de comunicare. Se folosec cuvinte care nu-și găsesc corespondent în limba română și chiar vreau să fac o analogie cu ceva neaoș, când eram elev. Nu este vorba de nicio xenofobie. Stăteam și ascultam discuția între un țigan și o țigancă (îi invidiam, că ei știau două limbi și eu doar una - și nici aia prea corect). După un timp realizez că, spuneau cuvinte românești acolo unde le lipseau în limba lor. Una peste alta circa 80 % cuvinte țigănești și 20 % cuvinte românești, dar per total se înțelegeau. Cam așa a luat naștere și romgleza. Unii să se dea mari (sau rotunzi) nu scapă nicio ocazie să se afirme și-și învață și copiii. Acestia între ei care e mai „tare” cu expresii nou implementate.
Când vine vorba despre redactarea unei scrisori, aceasta este ca formă de tip „struțo-cămilă”: nici model românesc, nici englezesc; iar conținutul de jale: îți vorbește la persoana a doua plural, amestecat cu „tu” majoritar (ca în engleză).
Situația o găsim, la tot pasul, proliferată de către majoritatea canalelor tv. De această scabie nu sunt semne, că vom scăpa curând.
Mult mai înainte, când nu existau medicamente contra scabiei se folosea țiței de sondă petrolieră.
Ar fi spre binele nostru, să cooptăm vreo 10.000 de profesori tineri de limba română, să le dăm pe mână vreo 10 - 15 sonde de petrol și cu țițeiul aferent, să curețe de scabie limba română !
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com