DISCRIMINARE

de Mihai G. Tănase 

                                                         Nu mă trezesc bine și sună telefonul. Răspund. Un prieten mă ia la întrebări, cum că l-am tratat cu indiferență și vrea, neapărat, să-i găsesc un număr de telefon de la Autoritatea pentru protectia animalelor. Este adevărat că, mi-a cerut acest lucru acum câteva zile, dar am considerat că este o glumă și nu i-am dat atenție. Acum, am trecut la treabă și i-am găsit numărul solicitat.

                                                                        Prietenul meu, în drumurile sale pe care le face în interes de serviciu prin București, a observat în fața unui bloc de locuințe (proaspăt reabilitat termic și cu o fațadă destul de frumoasă) un fel de construcție provizorie din metal, înaltă până la etajul I al blocului și care are la vârf ce credeți ? Un fel de cușcă, cu destinație de colivie pentru porumbei (clasicul porumbar de la țară). În principiu, nu ar fi nimic rău, numai că pe lângă aspectul inextetic cușca are niște dimensiuni exagerat de mici, adăpostind unul peste altul în jur de 30 de porumbei cu ciocurile îndreptate catre afară, să respire. Nu mi se părea ceva anormal, dacă în loc de porumbei ar fi fost sticleți; atunci aș fi crezut că proprietarul lor a plasat o parte din cei pe care îi are în cap în acest spațiu comprimat, dar nici atunci n-ar fi fost în ordine... 

                                                                            Așa că, prietenul meu a sunat la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor din subordinea Primăriei Municipiului București. Îi răspunde o domnișoară: Domnule, noi nu ne ocupăm de protecția păsărilor. Sunați dv. la Direcția Sanitar Veterinară; noi ne ocupăm numai de câini. Și pa !

                                                                              Prin urmare Autoritatea cu pricina are o titulatură greșită. Ea trebuia să se numească „Autoritatea pentru protecția maidanezilor”. Cu maidanezii e spectacol mare, când și când, pe la televiziuni: cu oameni mușcați sau chiar omorâți de către patrupedele canine(pe care le apără „iubitorii de animale”), bani cheltuiți pentru tratamentele antirabice, bani cheltuiți cu adăposturi și hrana lor, dar nu în ultimul rând cu banii cheltuiți pentru salariile personalului autorității. Toți acești bani de unde ? Din taxele și impozitele plătite de noi și administrate de către „cineva” !

                                                                                 Până se vor găsii soluții (că noi întruna căutăm soluții) porumbeii din cușca omului cu sticleți vor muri sufocați. Am, totuși, o soluție: îi dau telefon prietenului și-l sfătuiesc ca de mâine să-și schimbe ruta, să nu mai vadă porumbeii în chinuri...





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com