Nu îmi aduc bine aminte anul, dar știu că începuse o perioadă de „dezgheț”, când în liceu ni s-a explicat ce mari eram noi în ceea ce privește proletcultismul. Am evitat greșelile sau mai bine spus tendințele de negare a tot ce era bun în cultură la începutul dictaturii proletariatului. Și uite așa am scăpat de o mare tară !
A venit și timpul când am terminat studiile și am fost repartizat să lucrez la un institut de proiectare cu specific în energia electrică. Aveam avânt și teamă de nou, concomitent. Mă așteptam să aplic ce ne spusese profesorii la facultate, dar nu a fost așa. Eram cam 25 de ingineri constructori și instalatori și vreo cinci arhitecți. Acceptarea noilor veniți nu a fost prea călduroasă. Pe parcurs ne-am cunoscut unii pe alții și am intrat în rutină.
La terminarea unui proiect se făcea o ședință de avizare de către un CTE (consiliul tehnico-economic). Noi „săpătorii”, cei mai tineri ni se părea că era un fel de pierdere de timp și de abia așteptam să fie câte un CTE, să ne mai relaxăm. La CTE participau inginerii cu experiență și cu funcții care-și susțineau proiectele elaborate. Când am ajuns și noi ca ei, atunci am înțeles că nu era tocmai o joacă ! Examinatorii (membrii CTE-ului) erau oameni foarte bine pregătiți și fiecare specialist pe un anumit domeniu: inginer de rezistență, arhitect pe problemele industriale specifice, inginer cu respectarea normelor de protecție a muncii, inginer cu respectarea normelor de prevenirea incendiilor etc.
După avizare, proiectul se expedia către beneficiar, urmând execuția și exploatarea construcției.
În ultimii ani, mai exact după '89, institutele mari de proiectare s-au spart în SRL-uri. Cum le spune și numele, răspunderea este limitată. Eu proiectez, eu avizez, eu execut ! [ Fiecare se crede „un inginer Emil Prager interbelic”] Este adevărat că, au apărut legi și normative în domeniu, dar cine le mai verifică ? Le verifică câte un „specialist” de la județe și uneori nu există nici acesta ! Rezultatele nu s-au lăsat așteptate și au apărut în mod groaznic: pierderea de vieți omenești în incendiu. Chiar dacă găsim vinovații, viețile nu le mai putem întoarce ! Nici la capitolul „antiseismic” nu se stă mai bine. Normele sunt stufoase (elaboratorii să fie acoperiți) și greu de aplicat, mulți le ignoră știind că n-are cine să-i verifice. Timpul trece și ne punem întrebarea lui Lenin: Ce-i de făcut ? De făcut ar fi ceva, știință se mai găsește, dar nu prea avem voință !
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com