de Mihai G. Tănase
Moto
Mt. 6.34
Ziua fatidică a sosit pentru tineretul studios: a început BAC-ul ! Posturile TV comentează fiecare după orientările lor și pe ansamblu toate au cam aceeași opinie: lume multă dom'le, chiar prea multă, care vrea să obțină o nenorocită de diplomă, care să permită intrarea în următoarea treaptă de studiu...
Da ! Dar mai sunt și vreo 250 de mii de analfabeți în țara asta, tot din categoria tinerilor și unde vrem să ajungem ? Unde ? Ne spune un profesor universitar, mare lider de sindicat în învățământul universitar, care se ocupă mai mult de organizarea grevelor profesorilor: este bine așa, intrăm în normalitate; nu se mai putea ca toată lumea să aibă o diplomă de Bac și habar să nu aibă pe ce lume trăiește, la meserii cu ei ! Bine, bine, dar și acolo îți trebuie ceva cunoștințe teoretice și ceva pricepere sau chiar talent. Ori, aceste cunoștințe de unde să le primească, nu de la profesori ? Se ajunge vrând-nevrând la zicala: cum e turcu' și pistolul. Mai este o perioadă de vreo două luni și atunci să vezi distracția dracului, când profesorii vor da examen pentru titularizare și ce note vor lua ei ! Nu o să fie diferențe esențiale față de anii precedenți. Una peste alta, rezultatele slabe ale elevilor se datorează în final în proporție de 65 - 70 % profesorilor, vreo 20 % familiei (cei care o au) și vreo 10 % elevilor. Profesorul are minte și știe cum să facă să se descurce (mai cu o grevă, mai cu una, mai cu alta), iar părinții se scuză: i-am dat bani și l-am trimis la școală; numai pe elev nu-l interesează să învețe, procedează ca la Evanghelie: nu mă interesează ziua de mâine, ajunge zilei de azi necazul ei. Problema cea mai gravă este că elevul n-are niciun fel de necaz sau grijă, au alții grijă pentru el.
Pentru profesorii care consideră că, am spus niște baliverne și aș avea vreo frondă față de ei aș vrea să le spun prin ce am trecut eu la vârsta elevilor care dau astăzi BAC ul. În toți anii de liceu am avut o singură dirigintă: profesoara de matematică. La matematică oricât știai de bine, mai mult de nota 8 nu îți dădea, era sărbătoare când lua un elev 9 (și nu am fost acela eu vreodată). Această tehnică pedagogică a avut o consecință nebănuită: toți elevii (cu excepția unuia) au intrat la facultate. În perioada respectivă se intra cu examen dificil, din care proba scrisă era eliminatorie, adică mergeai la gară... Azi, la multe facultăți se intră numai cu dosarul de acte și cu bani, că învățăm noi când suntem liberi de serviciu și vrem să ajungem sus, sus de tot ! Meseria de profesor e frumoasă, dar trebuie să fii pasionat și să ai oleacă de har (cum ar zice moldoveanul) și apoi să venim cu pretențiile materiale.
Nu ar fi ceva rău dacă în educația elevului pe parcursul anilor de liceu ar fi determinat să realizeze și necazul zilei: munca pe care o depun profesorii și părinții pentru succesul lor în viață. Abia atunci va putea spune că, ajunge zilei necazul ei.
---------------------------- mihaibrebu@hotmail.com
---------------------------- mihaibrebu@hotmail.com