vineri, 6 aprilie 2018

VIITORUL RELATIV

de Mihai G. Tănase







                                                              La începutul perioadei de doctorantură mentorul meu avea o tactică de a se debarasa de acei doctoranzi care, poate, au reușit să treacă de admitere prin metode nu prea ortodoxe și de aceea a mai introdus un filtru, în scopul de a te face, liber consimțit, să renunți la această formă de învățământ. Adică, să nu ne mai încurcăm unii pe alții. Ce era acest filtru ? Cu prima ocazie te trimitea să asiști cum se desfășura un examen pe parcurs, la un doctorand avansat. Nu ce-am simțit este important; important este ce am învățat pe parcursul a două ore, cât a durat examenul în cauză (eu am mers mai departe). Doctorandul examinat (era cercetător la ISPH - Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice, din București) era luat la întrebări de către trei profesori de specialități diferite, dar în domeniul comun. Acesta trata alunecările de teren și prezenta un subiect care suna așa: Influența timpului asupra capacității de eliminare a apei de către un pom. Unul dintre profesori ( în jur de vreo 85 de ani) îl întreabă: cum poate timpul să influențeze ceva, timpul este o categorie filozofică, nu influențează nimic!

                                                                             Acum, am făcut legătura dintre timp și două materii studiate în liceu: Istoria literaturii române (cu o profesoară de excepție) și Socialismul științific (cu un activist de partid, pe care nu l-am mai văzut vreodată).

                                                                            Ce ne spunea profesoara ? În timpul lui Ion Heliade Rădulescu era, cum am spune azi, un vid de scriere și el a zis, binecunoscutul, dicton: scrieți băieți, numai scrieți !

                                                                               Ce ne spunea profesorul activist? Tovarăși, societatea se dezvoltă în timp și în spirală, adică în ciclu dar pe un plan superior ! Măi, să fie !

             
                                                           Ce observ azi ? Toată lumea construiește, în draci. Nu are prea mare importanță cum. Oricum ar fi casele de grandioase și cochete, tot niște căsuțe sunt, întinse pe orizontală. Ce dracu',  grandomania e la modă! Cât de curând, se va termina și cu suprafețele construibile și atunci ce va rămâne de făcut ? Să construim pe verticală, cum se face în toate metropolele. Și când copiii noștri se vor apuca de treabă vor constata că nu au documentația științifică după care să realizeze structurile în conformitate cu condițiile noastre specifice: Cărțile tehnice, practic, nu se mai editează. N-am văzut prin librării sau pe la târguri de carte (pardon, bookfest) vreo lucrare de interes; în schimb le lăsăm lătrături pe la tv despre cutremure și alte chestiuni de urbanism, că e mai simplu. Vor putea să se documenteze ei din arhivele tv ? S-ar putea, dacă se va aplica chestia cu spirala din Socialismul științific.

                                                                 Până atunci, se pare că spirala e cam de-a-ndăratelea și ar fi bine să facem ce-a spus I. Heliade Rădulescu, până nu ne influențează timpul, că tot se va alege ceva bun !


--------- mihaibrebu@hotmail.com