miercuri, 27 ianuarie 2016

IN GOD WE TRUST












                                                                             
                                                                    de Mihai G. Tănase 


                                                      În Dumnezeu avem încredere, condiția sine qua non pentru existența noastră. Această încredere trebuie să o și mărturisim, cu atât mai mult cu cât suntem, practic, un popor creștin-ortodox. Dialogul fiecăruia cu Dumnezeu se face prin mărturisirea Lui. De-a lungul timpului și noi am făcut acest lucru în mod public. Pe monedele bătute în timpul monarhiei nu scria pe muchia lor: Nihil Sine Deo ? 


                                                         În școală cursurile se începeau după ce se spunea rugăciunea Tatăl nostru, până la reforma învățământului din 1948. Orice activitate oficială debuta cu cea religioasă, pentru că totdeauna a fost acea diarhie biserică-stat. A urmat o perioadă în care omul nu numai că nu-L mai mărturisea pe Dumnezeu,  dar se declara ateu... Cât de ateu era în fond, fiecare știe.

                                                           A venit și sfârșitul perioadei întunecate, și chiar mai repede decât puteam să-mi imaginez s-au reluat tradițiile. Ce este rău în ele ? Tot ce se desprinde din învățătura lor este ceva de bine, spre care aspirăm continuu.

                                                              Am rămas profund impresionat, când am auzit la radioul național deschiderea programului cu rugăciunea Tatăl nostru. Din acest punct de vedere am intrat în normal. Din alte puncte de vedere mai avem de muncit.

                                                              De câteva luni nu m-am mai trezit la începerea programului de radio național, dar de vreo două zile mi-am reluat și eu vechiul program. Ce constat ? Deschiderea programului începe cu ora exactă (ora cinci), Știri, meteo, sport etc. În prima zi, am avut din nou o tresărire: am crezut că trăiesc în urmă cu vreo 26,5 ani, ori nu m-am trezit bine... Tatăl nostru este spusă la închiderea programului,  înaintea Imnului Național, adică înainte de ora cinci, cu textul modificat (citită de cineva cu o voce standard) și uneori chiar scurtată - funcție de timpul disponibil, ceea ce pare a fi o blasfemie; iar dacă consulți programul scris al postului național de radio vei vedea că, ordinea este următoarea: ora 4:51 Imnul Național, ora 5:00 Tatăl nostru. Știri.Meteo.Sport, ora 5:07 Bună dimineața România etc. Mi se pare o ordine firească, dar nu se respectă ! Așa o fi și pe la alții ? 

                                                              După '89, rugăciunea Tatăl nostru era cântată de un cor al studenților de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și de PS Episcopul Slatinei și Romanaților, pe muzica lui Ciprian Porumbescu: ceva înălțător și solemn.

                                                             Nu pot să înțeleg cu cine s-a sfătuit cel care a decis „micile” schimbări de fond și formă, care nu corespund cu nimic din punct de vedere teologic. O fi vrut să adapteze programul cu cele din Vechiul Testament referitoare la începerea și terminarea unei zile ? Tot nu se potrivește ! O fi zis că se face o discriminare între 86 % populație ortodoxă și restul de 14 % neortodoxă ? Dar nu este 14 % procentul de necreștini, ci cam unu și ceva. Deci, practic, nu este nicio discriminare. In toal există o populație creștină de circa 98 și ceva la sută și iar nu pricep ! Dacă privim lucrurile dinspre partea laică, în Imnul Național se spune: „Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină”. Nu aleșii neamului (de toate confesiunile) au votat Imnul Național ? 

                                                             Am speranța că, se va găsi cineva să-i aducă cu picioarle pe pământ pe mai marii radioului național, indiferent de confesiunea lor religioasă - că doar este garantată de către Constituție.





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com