de Mihai G. Tănase
Când am scris titlul articolului am vrut să-i spun „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” gândindu-mă că sunt destui farisei care merg la biserică, duminica, și vor înțelege mai lesne despre ce este vorba; dar cum titlul ar fi fost prea lung mi-a venit în minte opusul dictonului lui I. H. Rădulescu: Scrieți băieți, numai scrieți ! Am înțeles în liceu, de la profesoara mea de română că, în vremea lui Ion Heliade Rădulescu era o perioadă cam inversă de cum este acum: nu prea se scria.
Din anumite motive, la interval de câteva zile intru pe știrile Yahoo și mai citesc câte ceva, ce pare interesant, după titlu. Nu prea aveam eu habar cum e cu știrile astea, dar nu mi-a trebuit mult să mă lămuresc. Cine vrea și cine nu vrea, hop, trântește câte o știre care, de fapt, nu spune nimic și-mi pare rău după timpul pierdut.
Am să dau numai două exemple. Primul se referă la probleme de știință, văzute prin prisma lui Ion Creangă (cel puțin ale marelui povestitor se termina cu o învățătură, cu ceva de o țineai minte toată viața, pe când astea se termină cu mai multe sau cu un singur fâs). Nu este de mirare că același subiect a fost transpus și în pps, că e mai frumos cu imagini și muzică. Zice așa: „Din continentul înghețat - Antarctica - s-a desprins o bucată de gheață de mărimea Moldovei și plutește în derivă spre oceanul Indian. Prăpăd mare, mare, apele vor crește în așa hal încât vor dispare multe porturi, orașe și alte așezăminte (deci pe acolo pe la ei, nu la noi) după care se face o analiză economică a tuturor consecințelor. Jale, jale ! Dar în descrierea lor uită de un francez, săracul, care se numea Blaise Pascal, ăla cu vasele comunicante ! Cineva trebuie să ia locul banchizei care tot merge în derivă... Râsul de pe lume ! Apoi se vine cu încheierea de liniștire: un savant mare american monitorizează toată treaba și crede că nu se va întâmpla nimic. Punct !”
Al doilea exemplu. „Alți savanți, de pe la noi, de aci din cartier, sociologi sau cam așa ceva spun cum că Nea Nicu băga (un fel de sincretism proletar) diferite categorii sociale în același bloc de locuințe; iar unii trebuiau sa aibă pile la ICRAL, pentru a obține un apartament. Dar, ei nu știu ce însemna ICRAL: Intreprinderea de Construcții, Reparații și Administrație Locativă. Era o adunătură de activiști de partid, câțiva, care aveau o sinecură și o gloată de muncitori de slabă calificare. Prin ICRAL uri se transmiteau ordinele de repartizare de la Consiliul Popular al Capitalei (acolo ar fi trebuit să fie pila). Ele nu aveau nicio putere. Nu existau, practic. Ce dracu' spun prostii, dacă nu cunosc cum erau problemele ?” Și tot așa aș putea să continui cu exemplele, dar mai bine le zic: Opriți-vă băieți și nu mai scrieți !
-----------mihaibrebu@hotmail.com
-----------mihaibrebu@hotmail.com