PROLETCULTISMUL ÎN TEHNICĂ

de Mihai G. Tănase

                                               

                                              Nu îmi aduc bine aminte anul, dar știu că începuse o perioadă de „dezgheț”, când în liceu ni s-a explicat ce mari eram noi în ceea ce privește proletcultismul. Am evitat greșelile sau mai bine spus tendințele de negare a tot ce era bun în cultură la începutul dictaturii proletariatului. Și uite așa am scăpat de o mare tară !

                                                A venit și timpul când am terminat studiile și am fost repartizat să lucrez la un institut de proiectare cu specific în energia electrică. Aveam avânt și teamă de nou, concomitent. Mă așteptam să aplic ce ne spusese profesorii la facultate, dar nu a fost așa. Eram cam 25 de ingineri constructori și instalatori și vreo cinci arhitecți. Acceptarea noilor veniți nu a fost prea călduroasă. Pe parcurs ne-am cunoscut unii pe alții și am intrat în rutină.

                                                     La terminarea unui proiect se făcea o ședință de avizare de către un CTE (consiliul tehnico-economic). Noi „săpătorii”, cei mai tineri ni se părea că era un fel de pierdere de timp și de abia așteptam să fie câte un CTE, să ne mai relaxăm. La CTE participau inginerii cu experiență și cu funcții care-și susțineau proiectele elaborate. Când am ajuns și noi ca ei, atunci am înțeles că nu era tocmai o joacă ! Examinatorii (membrii CTE-ului) erau oameni foarte bine pregătiți și fiecare specialist pe un anumit domeniu: inginer de rezistență, arhitect pe problemele industriale specifice, inginer cu respectarea normelor de protecție a muncii, inginer cu respectarea normelor de prevenirea incendiilor etc.

                                                           După avizare, proiectul se expedia către beneficiar, urmând execuția și exploatarea construcției. 

                                                              În ultimii ani, mai exact după '89, institutele mari de proiectare s-au spart în SRL-uri. Cum le spune și numele, răspunderea este limitată. Eu proiectez, eu avizez, eu execut ! [ Fiecare se crede „un inginer Emil Prager interbelic”] Este adevărat că, au apărut legi și normative în domeniu, dar cine le mai verifică ? Le verifică câte un „specialist” de la județe și uneori nu există nici acesta ! Rezultatele nu s-au lăsat așteptate și au apărut în mod groaznic: pierderea de vieți omenești în incendiu. Chiar dacă găsim vinovații, viețile nu le mai putem întoarce ! Nici la capitolul „antiseismic” nu se stă mai bine. Normele sunt stufoase (elaboratorii să fie acoperiți) și greu de aplicat, mulți le ignoră știind că n-are cine să-i verifice. Timpul trece și ne punem întrebarea lui Lenin: Ce-i de făcut ? De făcut ar fi ceva, știință se mai găsește, dar nu prea avem voință !



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

SFATURI PERTINENTE

de Mihai G. Tănase

                                                                                       Moto

                                                                                Facerea, Cap.XI. 1-9

                                                           Nu trebuie să stai prea mult și să cauți explicații la lucrurile în desfășurare. Este suficient, când și când, să-ți faci timp la început de zi și să asculți emisiunea Bună dimineața, România. Această emisiune, pe zi ce trece a devenit o tribună de lansare și îndemn a tinerilor, cam ce ar trebui să facă pentru a reuși în viață. Lucru „extraordinar de interesant”, în contextul actual ! 

                                                         Acum vreo zece zile, un reporter din Mehedinți transmitea un reoprtaj despre o absolventă a Facultății de Drept, care a renunțat la cariera juridică (de parcă ar fi fost ministrul Justiției) și și-a deschis o afacere proprie, în comuna natală. A strâns vreo șapte, opt babe - „specialiste în broderie” și a încropit un atelier de confecționat ii. A ajuns să aibă contracte prin „străinătățuri” și era foarte mândră de realizări. A crescut PIB-ul cu ceva procente !


                                                             Astăzi, un alt reportaj asemănător din județul Sălaj, nu despre ii, ci despre oi. Un tânăr absolvent inginer a renunțat la inginerie și a început să practice oieritul. Meserie din moși-strămoși practicată și de către părinții săi, care-i mai dau câte o mână de ajutor la nevoie. 

                                                               Îmi pun întrebările: La ce bun acești oameni au ocupat, în zadar, locul altora la universitate ? Nu au cheltuit din resursele statului, chiar dacă și-au plătit singuri taxele de școlarizare ? Aceste preocupări (după studii) puteau să le practice fără studii superioare. Nu o să stea acum dom' inginer să așeze în matrice oile când le dă la ușă, pentru muls; iar d-na avocat să schimbe roba cu ia, în tribunale !

                                                                 Sunt curios dacă, mâine voi auzi la Radio România Actualități un reportaj despre tinerii cărora li s-au ocupat locurile la universitate practicând și ei, în mod justificat, aceleași meserii. Să vezi ce inflație de specialiști în artizanat, oierit etc !


------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com