de Mihai G. Tănase
În articolul trecut vorbeam despre privilegiul de a da peste oameni de onoare și a veni în contact cu ei. Sigur că, este mare lucru ! Dar, înainte trebuie să vedem dacă mai există pe undeva astfel de oameni. Oameni există, de tot felul, dar nu au cunoștință ce este aceea onoarea. Onoarea o dobândești în familie și școală, sau o înveți de la alții; dacă ai voință. În momentul de față înclin să cred că, acest cuvânt s-a amestecat cu altele pestrițe, în noua limbă ce se făurește de zor și fără țel.
Sunt oameni angajați în mari companii cu capital străin. Nimic rău ! Numai că, aceștia nu prea știu ce caută pe acolo. De fapt, ei știu: un loc călduț și plătit bine. In cele mai multe cazuri le reușește tentativa, dar până când ? Pregătirea slabă sau îndoielnică are limite. Au diplome de atestare a unei pregătiri pertinente, s-ar părea, însă există o diferență mare între ce știe să facă omul și ce spune diploma lui că este.
Nu de mult timp am făcut o reclamație la o companie multinațională de prestări servicii. Cu toate că și-a impus termeni unilaterali, nici pe aceștia nu și-i respectă. Răspunsul a fost năucitor: conform punctului x, dv. aveți răspunsul aici. O aroganță și o indiferență (pe banii mei) de parcă rolurile erau inverse.
Acesti funcționari luați de pe stradă cu diplome cu tot și puși în funcții incompatibile emit soluții jalnice acelora care-i întreabă de sănătate. Sunt convins că, situația se va schimba, dar nu acum... Timpul trece și nu poți să zici: uite, domnule, s-a schimbat ceva în bine. Este aproape insesizabil.
Pentru mine, cum fac, cum mă învârtesc tot peste oameni indiferenți dau. Chiar îmi pun problema: unde mergem ? Mă consolez cu întrebarea Sf. Petru către Dumnezeu: Quo vadis, Domine ?
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com