de Mihai G. Tănase
Îmi aduc aminte de discuțiile aprinse, înfășurate într-un „patriotism înflăcărat - chiar de tip nou”, purtate în toată mass-media și în special în cea scrisă, relativ la afirmația lui Silviu Brucan de: „stupid people”, evident, despre poporul român, imediat după '89.
S-au perindat prin fața televizoarelor tot felul de ziariști și intelectuali de prin toate domeniile să ne fericească cu părerile lor și cu traducerea expresiei (nu fusese timp suficient să se implementeze romgleza). Îl acuza pe S. Brucan de un soi de antiromânism, întrucât discuțiile erau centrate pe termenul de 20 de ani, lansat de „incriminat”, pentru ca noi să înțelegem democrația; noi un popor cu o cultură milenară, inventivi prin fire și plin de virtuți și care am fost tras înapoi în ultimii 50 de ani. Ce să mai adaug, o revoltă intelectuală mare !
Iată că, au trecut cei 20 de ani plus 25 % și nu trebuie să spun eu cum stăm cu democrația (avem politicieni specializați și formatori de opinie pe care îi vedem la televizor, cum îl deschizi), deoarece știm și vedem cu toții cum este. Ceea ce eu nu înțeleg este politica în formarea cadrelor necesare domeniilor economice. Toate guvernele au făcut ce au crezut ele că este mai bine pentru noi și nefiind un singur guvern tot timpul la putere (că atunci chiar se cădea în maxima lui Brucan) să-i cerem socoteală pentru votul dat, s-a ajuns la vorba Președintelui: Școala scoate niște tâmpiți.
Din ceea ce văd eu zilnic înclin să fiu de partea Președintelui, din acest unghi de vedere. Să enumăr tot ce este aiurea în învățământ și rezultatele lui ar însemna să mă opresc din expunere, de enervare. Aș vrea să fiu bine înțeles: nu acuz pe nimeni în special și mai ales pe dascăli (au o meserie ingrată, dar așa a fost să fie), sunt probleme economice internaționale care inevitabil ne afectează și pe noi, problemele sunt complexe, fiecare are o justificare mai mult sau mai puțin reală. Aceste probleme trebuiesc rezolvate de aceia care vor să le dăm votul, pentru a ne reprezenta. Dar, trebuie să ne trezim din acest somn al indiferenței, din anestezia medicală generală și primul lucru ar fi să ne „strunim” copiii. Dacă mai așteptăm o perioadă „standard Brucan” nu vom fi prea departe să auzim „plânsul și scrâșnirea dinților” (din Evanghelie) și vom avea parte de un bumerang.
Am să relatez o scurta istorioară adevărată. Mai ieri, vine un vecin la mine să mă roage să-i arăt unui nepot de al său cum poate să ajungă la autostradă cu autoturismul. Eu am înțeles să-i arăt pe hartă traseul, că doar avea permis de conducere auto de câțiva ani buni. Nu domnule, așa ! Dar cum ? Dv. să mergeți înainte și el după dv. până la autostradă. Adică, eu să fiu pe post de iepure. Mi-a venit să râd, dar situația era de plâns. Acest șofer (nepot) are până în 30 de ani și lucrează ca necalificat în agricultură, în Italia. Deci, lesne de înțeles că, școala a făcut-o în România după '89 și a plecat în Italia să-și caute de lucru. Stau și mă întreb: ce cunoștințe din școală are acest om, dacă nu este în stare să iasă din București, cu permis auto în buzunar și mai mă mir de părerea „fraților noștri de sânge” despre unii „românași” de-ai noștri. Nu-i așa că este de plâns ?
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com