IAR ÎN VRANCEA

Seismogramă
(Imagine Internet)

                                         de Mihai G. Tănase  

                                                                            

                                                    La ora 5:00 când mă trezesc primul lucru pe care-l fac este să verific telefonul mobil. În această dimineață găsesc un sms de la un amic, transmis la ora 1:30 : Ai simțit cutremurul ? Crezând, pe moment, că este o glumă i-am răspuns: L-am simțit pe ăla de la Cotroceni, de ieri, cu neacceptarea premierului propus de Coaliție. Intru pe Net: pe Mediafax și Agerpres. Ce să vezi ? Chestiuni interesante: Hai că ziua începe bine! Cum se poate observa din imaginea de mai sus, seismograma este una de arhivă (pusă de sanki!) , să dea bine. La ora 1:20 s-a produs în Vrancea un cutremur la adâncimea de 97 km, având magnitudinea de 5,2. Peste 1,5h, se face un update: Cutremurul a fost la 97,5 km cu magnitudinea de 5,4. Deschid aparatul de radio și ce aud ? Cutremurul a avut o magnitudine de 5,3 (nici la radio, nici pe net nu s-a mai specificat scara magnitudinilor Richter, pentru că, acum, suntem un popor de specialiști într-ale cutremurelor, dom'le ce dracu'!). Deci, băieții au făcut media: aurea mediocritas ! Bun și așa. Dar, acum n-au mai zis nimic despre intensitatea cutremurului la București sau prin altă parte, probabil a fost noapte și n-au putut să o determine !  Ce să mai iau acum explicațiile cum este cu scăderea exponențială a energiei față de hipocentru (pardon, de epicentru, că așa știu specialiștii!), cu stratificația Pământului și efectele unui cutremur cum se apreciază etc. etc. Sunt lucruri cunoscute !  Ce nu prea pricep eu sunt alte aspecte. Cine este interesat să zgândărească lumea cu chestiuni care nu sunt de interes general ? Nu spun că, activitatea seismică a României este un lucru neglijabil, din contră. Însă, această difuzare de știri incompatibilă cu realitatea nu face deloc bine.

                                                         Înainte, pe timpul Omului, nu se făceau publice decât acele evenimente care aveau o anumită mărime. Ele se comunicau pe circuit închis și care erau de difuzat se difuzau, care nu, nu. Erau numai pentru specialiști. Ce era rău ? Nu toți avem un grad de cunoaștere și apreciere adecvat. 

                                                                   Părerea mea ar fi să mai citim din Biblie (încă o dată, dacă n-am reținut) ceea ce a spus sf. Pavel: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos !

--------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                

ALTE GĂSELNIȚE

„Adăpost ALA” la subsolul unui bloc de locuințe
(Imagine Internet)

                                                                          

                                                                                              de Mihai G. Tănase  

                                                                                 

                                                         Nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că, o să ajung să scriu despre așa ceva. Nu pretind că sunt lipsit de modestie când afirm că am veleități în meseria mea. M-am străduit să-mi fac treaba, trecând-o prin filtru exigent al rațiunii. Am avut tot timpul în minte cuvintele lui tata, când am plecat la studii: Să înveți tot ce îți vor spune profesorii tăi, că altminteri vei ajunge pe șantier și vor râde de tine muncitorii, pe la spate sau chiar în față. Nu s-a întâmplat așa ceva, dar mi-au rămas cuvintele spuse ca o obsesie.

                                                            Mai zilele trecute, nu mai rețin exact pe la ce canal tv, se făcea mare tam-tam despre adăposturile antiseismice de la subsolurile blocurilor de locuințe din București, cărora li s-au schimbat destinația. Era perioada imediată după producerea cutremurelor în Italia și noi nu suntem pregătiți în caz de calamitate. Am zâmbit și am schimbat canalul. 

Sfântul Luca, în Evanghelia sa, spune în pericopa Schimbarea la față despre sfântul Petru că, Nu știa ce spune. (Cam ceva zeflemitor ar veni, după unii teologi.) 

Exact așa mi s-a părut știrea difuzată. 

                                                                       Fiind lămurit cu veridicitatea știrilor tv, am început să văd ce mai spun și agențiile noastre de presă. Pe Mediafax găsesc chiar un videoclip, astăzi nu ieri, cu subiectul de mai sus transpus în imagini, dar nu în București, ci la Ploiești. Doamne, mare ești !

                                                                        Dacă ar fi să dau crezare celor mediatizate, prima concluzie ar fi că, odată cu evenimentele din '89 pe lângă martiri a dispărut toată lumea care mai știa câte ceva despre și cum au fost gândite și construite adăposturile cu pricina.

                                                                           În febra construirii unui volum cât mai mare de locuințe, în București și în țară, Nea Nicu et Comp. le-au intrat în cap obsesia atacurilor nucleare din partea agenturilor străine; n-au stat pe gânduri și au dispus ca blocurile P +10 E, în special, să aibă și un adăpost ALA (Apărarea Locală Antiaeriană) . Vai de bieții proiectanți ! Nu le mai ieșeau indicatorii tehnico-economici de proiectare. S-au prevăzut aceste adăposturi, despre care știau și activiștii de partid (de specialitate) cum se executau, dar nu se sufla vreo vorbă, să nu-l supere pe cel mai iubit fiu al poporului.  Așa că, adăposturile au avut din fașă destinația de adăpost ALA, nu antiseismice. Cu toate că, unele aveau și ceva instalații specifice, ele nu au fost în stare de a fi utilizate conform proiectului niciodată. Oamenii-locatarii, ca tot românul buni gospodari, le-au găsit imediat utilizarea: depozite de materiale, depozite de murături și toate troacele cu care au venit de pe unde i-au demolat.

                                                                     Acum, în 2016 AM, vin niște flăcăi și fete mari să-mi zică cum au atentat locatarii la siguranța națională, lăsată moștenire de Nea Nicu. Măi, măi... un drac !

                                      N-ar fi rău de loc ca, băiețașii ăștia să pună mâna să mai citească și apoi să mai vorbească...





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                            

UNDE SUNT SPECIALIȘTII ?

de Mihai G. Tănase  

Sursa foto: earthquake.usgs.gov

Epicentrul seismului a fost localizat la circa 10 kilometri adâncime, la o distanță de 51,5 kilometri sud-est de orașul Perugia.

Cutremure cu magnitudini cuprinse între 5,5 și 6,1 s-au înregistrat în centrul Italiei pe 26 octombrie, ele fiind urmate duminică dimineață de un seism cu magnitudinea 6,5, cel mai puternic din Italia în ultimii 36 de ani.

AGERPRES/(AS — editor: Tudor Martalogu, editor online: Adrian Dădârlat)

                                                   Eram să intitulez articolul „Unde ni sînt visătorii ?..., dar se găsea cineva să mă acuze că l-am plagiat pe Al. Vlahuță; tot este moda plagiatului. În schimb, nu greșeam prea mult, situațiile se cam aseamănă, iar eu îl citam pe Vlahuță. 

                                                        De vreo două zile, observ pe burtiera televizorului scris în derulare: Epicentrul cutremurului a fost localizat la 10 km adâncime. Este vorba tot de bieții italieni. Dar nu de sinistrați discutăm.  Cum dracu'  se face că, în România nu mai sunt Specialiști în domeniul seismologiei, profesori de inginerie seismică pe la Universitatea Tehnică de Construcții sau chiar în domeniul filologiei pe la Academia Română !

                                                         Nu observă nimeni cum niște tembeli se joacă cu cuvintele (făcând abstracție de panica creată în mase) fără să realizeze semnificația lor elementară ? Nici nu mă mai miră astfel de tâmpenii, de vreme ce la radio, chiar azi la Știrile de la Radio Actualități ora 6:00 s-a difuzat aceeași gogomănie, cu „epicentru la 10 km adâncime”. Nu numai la radio se fac astfel de greșeli, dar și la Agenții de presă cu pretenții și vechime în regimul trecut. Am postat o copie din comunicatul AGERPRES pe frontispiciul articolului de față. Simt că, îmi plesnește capul, iar pe alții nici în cele trei litere nu-i doare.

                                                        Măi fraților deștepți, Epi vine din grecește și înseamnă deasupra, pe. Deci, epicentrul cutremurului este situat pe suprafața Pământului, cum să fie situat la adâncime, sub Pământ ? Vă mai spun odată să vă intre în căpșor: Locul unde se produce un cutremur, acolo jos în Pământ, se numește Hipocentru sau Focarul cutremurului, iar proiecția acestuia pe suprafața Pământului se numește Epicentru. Este un punct topografic, n-are treabă cu energia sau altceva dinamic propriu unui cutremur. Acest lucru mă chinuiesc să-l explic de aproape trei ani la cei ce administrează Portal Semantic Pagini Favorite, finanțat de UE cu sediul în Slatina. N-ai cu cine și basta ! 

                      Dar, nu poți să faci bine cuiva, împotriva voinței lui, cum scrie în Biblie ! (Numai că acolo se dă și soluția.)

-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

CUTREMURE ÎN ITALIA

(Imagine Internet)

                                                                                            de Mihai G. Tănase  

                                                            N-au trecut decât două luni și un val de cutremure s-a abătut aseară asupra Italiei. Dar, să o lăsăm mai încet cu valul; aceasta este o exprimare de ziariști neștiutori, fie ei români sau italieni. Și cred că, sunt un fel de roboți când transmit evenimentele, deoarece nu pot să filtreze cu mintea lor niște lucruri elementare și creează numai panică superfluă în populație.

                                                                  Am zis că, nu o să mai scriu nimic pe această temă devenită imbecilă în mass-media, dar am ascultat niște explicații extraordinare, pe care nu credeam să le aud vreodată. Față de tragedia recentă am toată compasiunea, dar nu pot să stau nepăsător și să înghit aberațiile debitate de către specialiștii în toate. Și Nea Nicu cât era el de mare și deștept tot mai întreba pe câte unul de la Universitatea Tehnică de Construcții sau de pe la CFPS (Centrul de Fizica Pământului și Seismologie). Ăștia dau drumul pe post la orice: nu verifică, nu se documentează, dă-i 'nainte fără grijă...

                                                                         Mă gândeam că, dacă aceste cutremure ar fi avut loc în California (nu spun în Japonia) se trecea peste ele ca peste un fapt divers. Dar, vrem rating !

                                                                                                 Ce s-a întâmplat de fapt ? Aseară la ora locală 19:10 în partea centrala a Italiei s-a produs un prim seism de suprafață ce a avut magnitudinea 5,6 pe scara Richter, iar la ora 21:18 un al doilea seism de magnitudine 6; după care au urmat un șir de vreo 40 de replici. Cum bine cunoscut este o replică nu poate fi mai mare ca magnitudine, decât aceea a cutremurului inițial (că de aceea e replică). Ceea ce este, oarecum, nespecific este că cel de al doilea cutremur a fost de magnitudine mai mare decât primul. Acest lucru este o excepție de la regulă și s-a mai întâmplat așa ceva pe Glob, foarte rar. Comentatorii se tot alarmau de multitudinea replicilor și chiar se tânguiau. Nu-i costă nimic, ce dracu' !

Acum trec la aspectul pagubelor. Nu este nimic nou de adăugat față de cutremurul de acum două luni. Ceea ce mi s-a părut chiar hilar a fost explicația unui ziarist italian dată la un canal tv românesc: Casele avariate au avut zidurile executate din pietre mari (bolovani) și vezi Doamne, suprafața lor este alunecoasă și nu are o aderență bună cu mortarul. Auzi dom'le ce descoperire ! Păi, asta era important ? Important este că, nu a existat o structură de rezistență concepută corespunzător, care să asigure o protecție bună antiseismică: bolovanii sunt ceva de umplutură, nu de rezistență... Tot omul a mai spus că nu sunt hărți de zonare seismică a Italiei („să știe oamenii cum să construiască”). Asta chiar mi s-a părut o gogoașă umflată: parcă Italia ar fi ultima țară în lume, când ea e fondatoare a UE. 

                                                                             Dacă vom mai avea parte de evenimente similare în lume și vor fi prezentate de către acești specialiști, cu siguranță va trebui înființat un departament de prevenirea și combaterea psihozelor în mase !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                         

URSUL

(Imagine Internet)

                                                                                             de Mihai G. Tănase  

                                                                        

                                                         Mâine e săptămâna, de când a fost împușcat un urs rătăcitor prin Sibiu. Am impresia că, acest eveniment a devenit o problemă de stat nerezolvată încă. A trecut o săptămână și în mass-media numai despre asta se vorbește. După cum observ este o știre cap de afiș: multă lume își consumă timpul cu tot felul de speculații cum ar fi trebuit ca ursul să rămână în viață. Problema nu este rezolvată deocamdată, se mai lucrează...

                                                                                    Ce s-a întâmplat de fapt ? Un urs rătăcitor prin Sibiu, speriat sau înfometat (nu se știe, se presupune numai) a fost împușcat de către poliție, considerându-se că fiara este un pericol iminent pentru localnici. O chestiune destul de normală, când stăm să privim în urmă ce accidente nefericite au produs aceste animale asupra omului, nemaivorbind de pagubele materiale în situații similare; pe care tot mass-media ni le-a adus la cunoștință. Cine a vrut a luat act de ele, cine nu, nu și viața a mers mai departe... Dar, acum este altă situație: Ursul a fost împușcat în Sibiu și cine mai este din Sibiu ? Cum cine ? Președintele... Treaba asta cu ursul este ca la jocul de biliard cu bilele: un carambol cu substrat. Câțiva oameni iubitori de animale (probabil, neavând ce face sau puși de alții) au organizat câteva mitinguri în București, Cluj și alte orășele să-și arate nemulțumirea față de organele locale din Sibiu, privind modul în care au scăpat de amenințările ursului. Ce să zic ? Mai cu ajutorul mass-mediei, mai cu o lozincă spusă în râs au pus presiune pe poliția din Sibiu și aseară Șeful Poliției Municipale Sibiu și-a dat demisia. Dar, cum spuneam, problema este în atenția Guvernului... Stai să vezi ce o să mai iasă din asta. Problemă serioasă, dom'le !

                                                                 Mi-am adus aminte de bancul cu N.S. Hrușciov: Tovarăși, să facem totul, chiar dacă ar fi să mergem pe sub pământ și să-i depășim pe americani. Se ridică unul și spune: nu este bine să-i depășim pe americani, ci numai să-i ajungem. Cum așa tovarășe, zice Hrușciov. Păi, dacă mergem pe sub pământ și-i depășim pe americani când o să ieșim, o să ne vadă americanii în cu... gol !

                                                                                   Și unii se țin de proteste cu urșii !



-----------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                              

CUTREMUR ÎN VRANCEA

Seismogramă
(Imagine Internet)

                                                                                       de Mihai G. Tănase  

                                                                                  

                                                                              Azi o să am o zi de distracție, cu certitudine, până la un moment dat; după care va trebui să sigilez televizorul, pentru că va deveni ceva extrem de agasant.    

                                                                                          La ora 2:00 eram treaz și la 2:11 simt o mișcare scurtă pe orizontală, care a durat maxim trei secunde (cu indulgență). Automat, mi-am zis: cutremur de magnitudine 5 și un pic. În jurul orei 5:00 intru pe Mediafax și văd anunțul oficial, transmis la ora 2:31: Un cutremur de magnitudine 5,3 s-a produs în regiunea Vrancea, la ora 2:11, comunică INFP (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului). Ce durată a avut seismul nu se spune (știu ei !), dar vreo două titluri de amorsare a începerii interminabilelor discuții pe la canalele tv, relativ la recentul cutremur, le-au pus pe tapet.

                                                                                                 Nu este de specialitatea mea strictă, dar voi încerca să prezint câteva elemente de seismologie, în speranța că unii specialiști din mass-media poate vor citi acest articol, din întâmplare și se vor lămuri cum stau lucrurile, înainte să-i zăpăcească pe alții.

                                                            Despre magnitudine, M. Magnitudinea unui cutremur este egală cu logaritmul în baza zece a amplitudinii maxime, exprimată în microni, a mișcării unui cutremur, înregistrată de către un seismograf de tip Wood-Anderson la distanța de 100 km față de epicentru. Este evident că, neștiindu-se distanța de 100 km pentru a se efectua măsurătorile, acestea se determină prin extrapolare(sau interpolare). Noțiunea de magnitudine a fost introdusă de Ch. Richter, 1935. Cum se stabilește epicentru ?  (În mod similar, cum se determina poziția stațiilor clandestine de radio-emisie, în timpul celui de al doilea război mondial.) Avem două sau mai multe stații seismice pe teritoriul țării (localizate prin coordonate, pe hartă). Se duce o linie dreaptă din poziția respectivă către locul de unde s-a generat cutremurul. La intersecția dreptelor se determină un punct, care este epicentrul cutremurului. De menționat că, descreșterea intensității mărimii energiei cutremurului se face după legea proporționalității distanței la pătrat. Aria afectată de cutremur scade exponențial în raport cu distanța față de epicentrul cutremurului.

----------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                               

                           

IMPOSTORII

de Mihai G. Tănase  

                                                        Au trecut șase zile de la nenorocirea care s-a abătut asupra Italiei și sunt atât de stresat încât cred că, am trăit aceste zile împreună cu sinistrații. Nu mă întreb de ce, pentru că am răspunsul extrem de clar. Mi-ar fi plăcut să încep acest articol parafrazându-l pe Marx: „Impostori din toate țările, uniți-vă !”. Da, uniți-vă în prostie și ignoranță, pentru că asta faceți. Canale tv cu pretenții de lideri în domeniu lor, afiliate (?) la alte canale internaționale, nu mai contenesc cu intoxicarea și denaturarea realității obiective (îmi pare rău că, folosesc acest termen din Socialismul științific și istoric, dar se potrivește de minune). Atât în jurnalele de știri de la orele fixe, pe parcursul unei zile, cât și la alte emisiuni difuzate la ore de maximă audiență diverși indivizi invitați, care nu au nici în clin nici în mânecă cu problemele Ingineriei seismice debitează tot felul de elucubrații, care în final vin să smintească pe bietul telespectator.

                                                            Nu realizează nimeni (din televiziuni) că se încurcă grosolan borcanele, adică nu se cunoaște de unde și până unde se întinde domeniul unei discipline și unde începe alta. (Nu se cunoaște pentru că ei sunt din televiziune, nu sunt specialiști pe problemele discutate și fac corp comun cu impostorii; trebuie să-și justifice existența pe post, pe funcție.)

                                                             Deoarece problemele în cauză sunt de Inginerie seismică le amestecă (cu voie sau fără voie) cu cele de Seismologie, întrucât sunt mai palpabile. Palpabile, dacă ai cunoștințe în acest domeniu, dar s-a văzut că nu au nici ei, nici invitații lor. Încurcă lucrurile de așa natură că, dacă le dai crezare ești asigurat de zile bune de insomnie.

                                                                           În momentul abordării unei astfel de discuții trebuia explicat clar, de la început, să priceapă tot omul căruia te adresezi și să stabilești termenii în care se vor face dezbaterile. Ori, dacă întrebam pe invitați (cu excepția a doi sau trei) ce este aia dom'le magnitudinea cutremurului, cu toată sinceritatea pot spune că, habar nu aveau și nu au. Ce să mai spun de obiectul celor două discipline, Ingineria seismică și Seismologia: tufă de Veneția ! (tot suntem la discuții despre Italia).

                                                                     Ce mi s-a părut mai deranjant a fost expunerea unor autentici specialiști care au discutat în jargon: despre accelerații, despre spectrele de răspuns seismic etc. Ce să înțeleagă omul ? Aiureli peste aiureli !  Ba mai mult, alt specialist  a afirmat că, a fost o organizare excelentă în îndepărtarea consecințelor cutremurului de la noi, în 1977. Au știut tovarășii cum să o facă ! Au știut pe dracu' ! Și dacă se întâmplă și la noi acum un cutremur nu suntem pregătiți deloc și făcea bășcălie de stat... (Nen'su Nicu îl aresta de pe scaun, nu la ieșire ).

                                                                      Mărimea unui cutremur nu se stabilește după numărul de victime. Ea se determină științific cu ajutorul aparaturii și rezultă magnitudinea M.  Această valoare este necesară (seismologilor, nu inginerilor constructori) pentru a se putea compara mărimea energiilor seismice a două sau mai multe cutremure pe Globul Pământesc.

Inginerii constructori proiectează clădirile din punct de vedere antiseismic după scara intensității seismice a locului - amplasamentul construcției (ale efectelor și nu ale magnitudinilor). Cred că, acum, v-am zăpăcit eu de cap ! 

                                                                      Mi-ar face plăcere să-mi lăsați un comentariu și vă asigur că vă voi răspunde prompt, pe înțelesul tuturor.

                                                 Nu sunt un impostor !

 


-------------------------   mihaibrebu@hotmail.com                 

                                                       

                                                                          

                                                          

NODUL GORDIAN

Clădire expertizată tehnic încadrată
în clasa I de risc seismic
(Imagine Internet)

                          de Mihai G. Tănase  

                                                                     
             

                                                           Cum era de așteptat, zilele acestea canalele de televiziune acordă spații importante desfășurării evenimentelor relative la cutremurul produs recent în Italia. Se perindă prin fața camerelor tot felul de specialiști într-ale seismelor. Nu este mare greutate să-i deosebești pe impostori în raport cu cei autentici, dacă ai ceva cunoștințe și puțin bun simț. Acum, discuțiile sunt canalizate asupra drobului de sare oarecum. În povestea drobului de sare era clar că nu era posibil să cadă cumva, dar în în cea a seismelor cu siguranță va cădea, adică se va produce dar nu se știe, de către cineva, când. Problema consumată a italienilor a devenit problema noastră. Teama sau mai bine zis frica de producere a unui seism important pe teritoriul României, vizând bineînțeles Bucureștiul, se vede tot mai pregnant. Fondul locativ afectat al orașului de ultimele două seisme majore, cel din 1940 și 1977, este destul de mare. Imediat după cutremurul din 1977 s-a trecut la ceva consolidări de clădiri afectate, dar din nefericire multe au rămas neconsolidate. La un moment dat apăruse și un banc: O consolidăm și pe asta cu zugrăveală antiseismică. Timpul a trecut, au venit evenimentele din '89, fondul locativ de stat a devenit privat și gata s-a pus lacăt pe consolidări. Este adevărat că, s-a făcut ceva nesemnificativ în raport cu numărul total de clădiri, ce necesita consolidare. Și uite așa au apărut tot felul de probleme care s-au suprapus mai ceva decât în nodul lui Gordius. Partidul unic a dispărut. Noile partide politice constituite și care au câștigat în alegeri și-au pus guvernele lor. Aceste guverne au reușit să inventarieze clădirile ce se presupun a avea un risc de prăbușire la un eventual cutremur major și le-a ștampilat cu o bulină roșie, în diferite nuanțe; funcție de risc. Să se știe ! Consolidarea în sine s-a făcut la un număr mic (chiar foarte mic) de clădiri, datorită opoziției proprietarilor. De aici, discuții peste discuții împletite cu iz politic: se vrea și capra și varza să fie la un loc, dar nu se poate. Lucrul cel mai important și norocul nostru, pentru care nu-i mulțumim lui Dumnezeu cum s-ar cădea în fiecare zi când ne trezim, pentru că ne-am trezit, este că nu a venit cutremurul peste noi. Ar trebui să luăm aminte la ceea ce este scris în Evanghelie: Vegheați dar, că nu se știe nici ziua nici ceasul. Cutremurul cu certitudine se va produce ! Nu știm când !

                                                             Nimeni nu are curajul sau cum se spune: voința politică să taie nodul gordian. Sabie se găsește, dacă o cauți ! Nu cred că ar fi ceva imposibil și nici rău n-ar fi să se studieze soluția pe care o propun, la o cafea... Dar, în același timp să lepede gândul că m-aș asemăna, în vreun fel, cu Alexandru Macedon. Mi-ar produce lehamite mare...

                                                              Problema rezolvării consolidărilor, în ipoteza că am avea o perioadă de calm seismic s-ar face în felul următor:

                                                              Se știe că, o clădire consolidată prin mărirea momentelor de inerție ale secțiunilor își schimbă centrul de rigiditate și implicit perioada proprie de vibrație (nu se știe: mai mare sau mai mică). Aceasta poate conduce la o comportare mai proastă la un cutremur ulterior. Și acest lucru numai în ipoteza că execuția a fost făcută exact ca la carte, ca în proiect. Din experiența proprie îmi permit să afirm că mă îndoiesc. Nu mai țin seama de calitatea injectărilor elementelor de rezistență deteriorate, care uneori este neconformă din varii motive.

                                                                   Metoda aș numi-o a suveicii !

          Se construiește un număr de locuințe, de un anumit confort, într-o perioadă maximă de opt luni. 

           Se mută locatarii din blocurile cu probleme (cu bulină).

        Se demolează complet blocurile și se construiesc altele în loc.

           Locatarii mutați revin în blocurile pe vechile amplasamente.

           Se începe un nou ciclu.

 {În acest timp la Facultatea de Drept se acceptă teze de doctorat cu aplicație la rezolvarea problemelor de ordin juridic dintre stat și locatarii în cauză.}

                                 Metoda suveicii este mult mai economică, iar din punct de vedere tehnic nu suportă comparație cu cea a consolidării clădirilor avariate: Ce e nou, e nou !





-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

              

CE VĂD ÎN URME

Cutremurul din 24 Aug. 2016,
Perugia, Italia
(Imagine internet)

Perugia, Italia - 24 Aug. 2016
(Imagine Internet)

                                                                       de Mihai G. Tănase  
                             

                                                         

                                                                                  Azi-dimineață aud la Știrile de la ora 7:00 la Radio România Actualități: La ora 3 și 36 minute în regiunea Perugia, Italia, s-a produs un cutremur de pământ de magnitudine 7,2. Și gata ! Am tresărit. Un cutremur identic ca mărime cu cel produs la noi în 1977. Nu se poate dom'le, așa fără nicio explicație suplimentară să se treacă mai departe cu știrile. Un cutremur de așa mărime face prăpăd...

                                                                                    Pe la ora 8:30 deschid televizorul și urmăresc știrile pe mai multe canale tv. Mă lămuresc. Cutremurul care s-a produs a avut magnitudinea (nu intensitatea seismică) 6,2 pe scara Richter, cutremur de suprafață cu adâncimea hipocentrului la aprox. 10 km și numărul de victime în jur de 45, până pe la ora 14:00. Numărul este în creștere, întrucât cei dați dispăruți sunt în jur de 150. O localitate complet distrusă. Nu-mi vine să cred că, un cutremur de așa mărime are așa urmări și încep să analizez imaginile. Nu m-am luat după comentatorii de la tv, întrucât aceștia erau de profesii care nu aveau cel puțin tangență cu ingineria seismică, erau niște amatori care-și dădeau cu părerea, să impresioneze... povestitori !

                                                                                       Localitatea complet distrusă arată dezolant... Niște mușuroaie de moloz în loc de case, dar din loc în loc mai apar și resturi de case ca în imaginile arătate mai sus. Acestea au rămas în picioare, deoarece perioada proprie de vibrație nu a fost egală cu perioada dominantă a terenului de fundație (din întâmplare sau din noroc). Evident că, acestea nu mai pot fi recondiționate și vor fi demolate. 

                                                                                 Dacă ne uităm pe un tabel al gradelor de intensitate seismică, la noi, cutremurul din Italia nu a avut mai mult de 7 - 7,5 grade intensitate. Ori, pentru această intensitate a cutremurului, în zona epicentrală unde s-au prăbușit toate construcțiile - localitatea Amatrice, nu avea voie să cadă vreuna, ci numai să se producă unele avarii la elementele structurale. Cum se poate ușor vedea din imagini, casele (P, P + I, II) au fost construite din materiale slab calitativ și ceea ce este de reținut că, nu au fost ridicate într-un sistem constructiv adecvat și nimeni nu a ținut seama de realizarea unei structuri de rezistență, cât de cât. Stâlpi nu, planșee rezistente nu, centuri nu... ci numai ziduri și planșee de lemn. În această situație nu mă miră că s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

                                                                Eu nu pot să înțeleg cum s-a ajuns în această stare, deoarece italienii s-au mai confruntat cu astfel de cutremure și pierderi de vieți omenești încă din 1915, în această regiune. Acum poate vor trage învățămintele necesare și asta este valabil și pentru alte case asemănătoare. 

                                                                             Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au găsit sfârșitul în tragedie !





---------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

FUNERALII REGALE

Slujba religioasă de pomenire a Reginei Ana,
 ținută în rit catolic

                                                                                            de Mihai G. Tănase  

                                                              Regina Ana a României a trecut la cele veșnice.  Ziua de 13 august a fost declarată zi de doliu național.

                                                             Am urmărit pe parcursul zilei la tv și zilele anterioare cum s-au desfășurat funeraliile. Acestea nu au fost o ceremonie fastuoasă, cum se definesc ele: au fost niște funeralii în limitele bunului simț și al modestiei, avându-se în vedere personalitatea în cauză. Las deoparte aspectele prezentate de către unele persoane formatoare de opinie în plan politic și voi arăta unele chestiuni generale sub forma prezentării lor din punct de vedere religios, așa cum le-am perceput pe parcursul lor.

                                                                 Cu aproximativ o săptămână în urmă Guvernul României a stabilit data de 13 august ca zi de doliu național. În ce constă particularitatea unei astfel de zile, în conformitate cu HG ? Păi, într-o astfel de zi spectacolele și manifestările sportive se amână, iar programele radio și tv se adaptează în mod corespunzător. Trebuie să ne exprimăm compasiunea la nivel național, să arătăm suferință față de cel plecat dintre noi. Cu manifestările sportive și cu spectacolele nu știu ce s-a întâmplat, dar știu ce s-a întâmplat cu programele de radio și tv. Democrația asta mare și înțeleasă după mintea fiecăruia nu este bună de nimic ! În afară de televiziunea națională (care a avut un program adecvat, chiar interesant) celelalte canale de televiziune, așa numite comerciale, și-au adaptat programele după interesul lor, un program pestriț; că nu-i întreabă nimeni dacă au respectat sau nu Hotărârea Guvernului. Aceeași situație anapoda și la radioul național: nu se mai găsesc în arhiva radio înregistrări cu muzică simfonică. La momentul citirii Sf. Evanghelii la slujba de înmormântare de la Curtea de Argeș, o televiziune cu pretenții de mare rating trece sonorul în fundal și comentatorul de la fața locului a început să relateze despre idila de dragoste dintre Regele Mihai și Regina Ana. Ăsta era momentul optim pentru așa ceva ? Iar colega sa tot spunea date aiurea cu privire la conținutul slujbei. Măi copii frumoși, înainte să ciripiți în microfoanele cu lipici, documentați-vă și nu mai induceți lumea în eroare. Este păcat mare ce faceți voi ! 
S-au făcut slujbe alternative în rit catolic și ortodox, dată fiind apartenența religioasă a defunctei. Slujbele nu s-au făcut în comun. Domnii comentatori au sărit calul și au trecut la lecții de ecumenism: dacă sunt cu microfonul în mână pot spune orice. 

                                                                        Cum ziceam, slujbele au fost catolice și ortodoxe. La slujbele ortodoxe ținuta femeii este obligatorie să fie cu capul acoperit, mai ales în astfel de situații, cum spune sf. Pavel în 1Co, cap.11. La catolici nu prea se pune accent pe aceasta, dar tot trebuie respectată, întrucât fundamentul scris al cultului este același, iar gradul social nu are nicio importanță în fața lui Dumnezeu. Este adevărat că, în zi de sărbătoare când tot omul merge la biserică, vezi femei care-și acoperă capul la intrarea în sf. lăcaș, iar altele nu: din ignoranță. Cine ar trebui să le facă educația în acest sens, adică catehizarea ? Aceia care sunt îndreptățiți, dar nu o fac din motive lesne de înțeles ! 

                                                                  Viața are și momente nefericite (inevitabile) și de aceea este bine să facem ceea ce scrie pe verso multor icoane: Să muncești cum n-ai muri niciodată și să-ți îngrijești sufletul cum ai muri mâine !





---------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                            

ANVELOPAREA

Anvelopare bloc de locuințe
(Imagine Internet)

                                      de Mihai G. Tănase 

                                                                                                                                                                                                                                                    

                                                                  

                                                            La un moment dat s-a constatat că, practic, toate blocurile de locuințe din București și din țară construite pe timpul lui Nea Nicu nu au fost proiectate corespunzător, în ceea ce privește izolația termică a pereților exteriori. Această deficiență conduce în mod implicit la pierderi importante de energie termică, pe timpul sezonului rece. De ce nu s-a proiectat adecvat, este foarte simplu: costurile ar fi fost ridicate și se mărea perioada de execuție; iar partidul nu avea timp de pierdut. Încălzirea blocurilor nu era o problemă: toate (sau majoritatea) erau în proprietatea statului și exista agent termic la discreție (la început).

                                                               După '89, ce s-a gândit statul: hai să dăm în proprietate (pe ceva simbolic) blocurile celor care le ocupă și astfel împușcăm trei iepuri cu un singur foc: Îi facem proprietari pe locatari, scăpăm de întreținerea lor și aceștia ne dau voturile lor. Când a început să crească întreținerea cu plata agentului termic clasa muncitoare a început să țipe la noii conducători, la stat. Ce să facem, a spus statul că ne tot confruntăm în alegeri și va trebui să împăcăm și varza și capra. S-a trecut la soluționarea acestei situații prin programe de anvelopare a blocurilor de locuințe, pe banii statului și mai mult pe bani europeni. Acum, au trecut alegerile locale nu se mai zice nimic despre anvelopare, dar sunt convins că imediat cum se declanșează campania pentru alegerile parlamentare, iar vor începe cu subiectul anvelopării: e bun pentru un vot în plus !

                                                  De câțiva ani buni s-a trecut la anveloparea blocurilor. Unele primării de sector sunt într-un stadiu mai avansat, altele mai în urmă. Mai sunt destule blocuri de reabilitat termic, adică de anvelopat. Oamenii n-au mai așteptat să vină primăria cu anveloparea, văzând cum o tărăgănează; zicând că, nu mai am mult de trăit și să apuc niște ani de confort superior și au trecut să-și facă singuri, fiecare la apartamentul său, anveloparea. Din punct de vedere tehnic, ori au supradimensionat izolația, ori au făcut-o în limitele admisibile. Partea nepotrivită a fost sau este aspectul ulterior al fațadelor blocului în ansamblu: nu mai contează cum arată, înnăuntru să fie bine !  Din totalul locatarilor care și-au făcut singuri anveloparea nu cred că sunt mai mult de 5 % (sau nici atât) care au avut autorizație de construcție. La noi, la români, chestia cu să moară capra vecinului a început să funcționeze din plin, din acest motiv. Unii din cei cu autorizație sau care nu și-au permis să facă pe cont propriu anveloparea și au avut ceva cu vecinul, din invidie l-a reclamat la primărie pentru executarea de lucrări fără autorizație. Ce face primăria ? În loc să fie mulțumită că a fost scutită de a face ea, prin programele ei anveloparea, revenindu-i o simplă zugrăveală a fațadelor pentru uniformizare vine și aplică Legea ! Pune pe cel reclamat să demoleze lucrările executate și-l amendează gras ! Să stai în cap și tot nu-ți vine să crezi.

                                                                    Mai de dimineață, vine la mine un vecin, om la 80 de ani, schimbat la față și galben și-mi relatează chestiunea de mai sus. A fost la primăria de sector să vorbească cu șeful despre situație și-i zice: Domnule, dar peste 60% din locatari și-au făcut singuri anveloparea și nu au autorizație de construcție, iar pe ei nu i-a amendat nimeni. Uite cum stă treaba: noi ne ocupăm numai de sesizări, reclamă-i și d-ta pe ei !  (Ca-n filmul cu Stan și Bran.) Să-ți vină să urli de asemenea explicații ! Acești nemernici (care-și zic profesioniști) sunt plătiți de noi. Așa ne trebuie !





---------------------------- mihaibrebu@hotmail.com