de Mihai G. Tănase
Acum câteva zile mă întâlnesc cu o persoană pe care nu o mai văzusem de prin liceu. Dintr-una într-alta îmi spune: tu te ocupi de construcții, este adevărat că hotelul Intercontinental este „făcut pe niște bile” și ăsta nu se dărâmă la niciun cutremur? Am zâmbit și i-am răspuns, destul de concis, în sensul ce voi expune în continuare.
După ce mi-am luat doctoratul îmi vine în minte o idee: să fac cumva să izolez complet construcția de pământ și atunci undele seismice nu vor mai avea efect asupra ei. Dar cum? Până atunci auzisem tot felul de povești și în special pe cea a izolării construcției de fundație, prin intermediul bilelor. N-am mai avut somn. Dacă între timp au apărut metode moderne de izolație și eu habar nu am de ele? Lucrarea mea trata contrariul! Și ca să nu fac munca în zadar i-am scris Profesorului H. Bolton Seed, de la Universitatea din California-Berkeley, să-mi trimită o bibliografie la zi cu ce intenționam să fac. (Mi-a fost cam jenă, deoarece ieșeam din optica dânsului; tema lucrării mele fiind secantă cu concepția și domeniul dânsului de activitate.) Rău n-am făcut. Am cunoscut modul de abordare american: Vrei să studiezi ceva diferit de ceea ce ai făcut până acum ? Poftim, ia și documentează-te ! Mi-a trimis un reprint de 16 pagini. L-am studiat cu atenție, după care i-am spus profesorului: „Rămân în sfera dv.” Îmi ieșise aiurelile din cap, complet. Prof. Seed era o somitate, la nivel mondial în domeniul său!
Materialul primit era o sinteză întocmită de către Prof. James M. Kelly de la aceeași universitate. Nu voi intra în detaliile tehnice, voi face o prezentare calitativă.
După cum se știe în anul 1908 a avut loc un cutremur, destul de mare, în regiunea Messina-Reggio, Italia, în urma căruia au murit peste 160.000 de oameni. S-a încercat elaborarea unui cod de calcul antiseismic, în care s-au introdus două prevederi: Construcțiile să reazeme pe role sau pe un strat de nisip. De menționat că, în anul 1909 medicul de origine armeană, imigrant în Anglia, pasionat de seismică, Calantarients - deși amator - a introdus în patentul englez fundarea pe un strat de nisip sau de talc, care a fost adoptată de codul italian. Nu s-au tradus în practică aceste prevederi din motive tehnice și economice.
Până în anul 1929 s-a tot încercat lansarea unor metode cum ar fi: fundarea pe strat de cauciuc, strat moale de noroi, construcții plutitoare (în Japonia) de tipul cuirasatelor sau crearea etajului I foarte flexibil. Aceste idei au fost studiate până în anul 1978, când s-au redus la două: metoda stratului de cauciuc și cea a arcurilor. Acestea se pot aplica numai în cazuri particulare, din cauza execuției dificile și al costului ridicat.
Cam așa stau lucrurile cu izolarea construcțiilor la cutremure. Ce nu face omul să scape de necaz!
---------------------------- mihaibrebu@hotmail.com
După cum se știe în anul 1908 a avut loc un cutremur, destul de mare, în regiunea Messina-Reggio, Italia, în urma căruia au murit peste 160.000 de oameni. S-a încercat elaborarea unui cod de calcul antiseismic, în care s-au introdus două prevederi: Construcțiile să reazeme pe role sau pe un strat de nisip. De menționat că, în anul 1909 medicul de origine armeană, imigrant în Anglia, pasionat de seismică, Calantarients - deși amator - a introdus în patentul englez fundarea pe un strat de nisip sau de talc, care a fost adoptată de codul italian. Nu s-au tradus în practică aceste prevederi din motive tehnice și economice.
Până în anul 1929 s-a tot încercat lansarea unor metode cum ar fi: fundarea pe strat de cauciuc, strat moale de noroi, construcții plutitoare (în Japonia) de tipul cuirasatelor sau crearea etajului I foarte flexibil. Aceste idei au fost studiate până în anul 1978, când s-au redus la două: metoda stratului de cauciuc și cea a arcurilor. Acestea se pot aplica numai în cazuri particulare, din cauza execuției dificile și al costului ridicat.
Cam așa stau lucrurile cu izolarea construcțiilor la cutremure. Ce nu face omul să scape de necaz!
---------------------------- mihaibrebu@hotmail.com