miercuri, 28 noiembrie 2018

DOI BISCUIȚI

de Mihai G. Tănase 







                                                         Cam cât credeți că se poate trăi cu doi biscuiți Eugenia de 36g ? Păi cam trei luni de zile, dacă luăm în considerare ce spun medicii nutriționiști și ce scriu pe etichete producătorii de alimente.

                                                                Această întrebare și-a pus-o un prieten și spunea că este trasă de păr rău. Dar să vedem cum stă situația. Am vorbit la UMF Târgu Mureș cu un cadru didactic, medic nutriționist și mi-a confirmat că în branșa lui funcție de pacient îi recomandă să mănânce pe zi echivalentul a două până la cinci mii sau mai mult de calorii. (Așa găsim și pe net informațiile.) Până aici este foarte clar.

                                                                     Să vedem acum, ce scrie pe ambalajul unui pachet tip Eugenia cu doi biscuiți, cu greutatea de 36g.:
Valoarea energetică 707 kJ/168 kcal. Dacă se face calculul rezultă că, doi biscuiți sunt suficienți pentru o perioadă de viață de la o lună la trei luni.

                                                                      Și asta din cauza unui K. Noi nu suntem nici nemți, nici elvețieni, merge și așa. 

                                                                         Să mai vină una mică !



---------------  mihaibrebu@hotmail.com

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

RACILE

de Mihai G. Tănase 







                                                        Când auzi pe cineva pronunțând acest cuvânt imediat te gândești la ceva inadecvat situației actuale. Ceva care îți provoacă repulsie și ai vrea să nu existe.

                                                                    Acum ceva vreme merg pe la marginea cartierului să caut o persoană, pe care nu o mai văzusem demult. Ajung la bloc. Ușa de la intrare se putea deschide numai prin accesarea codului, dacă îl cunoști. Cum aceste dispozitive interfon au fost montate de către firme diferite (chiar la blocuri vecine), fiecare are o altă combinație de cifre care include și pe cea a apartamentului unde dorești să ajungi. Foarte elegant și practic din mai multe puncte de vedere, lesne de înțeles. Dar, fiind străin de bloc într-o primă fază procedez ca la interfonul propriu (de la blocul unde locuiesc eu). Se aud sunetele specifice și nimic. Încerc altă combinație aleatoare, nimic. Și alta și alta... După un timp apare poștașul: apasă de două, trei ori pe butoane și se deschide. Îl întreb care este combinația (în eventualitatea că voi avea nevoie în viitor, la alt bloc) se uită la mine și cu un aer de secretomanie îmi zice: acum că ați intrat nu mai aveți nevoie de combinație și bună ziua. Am rămas uluit și am mers să caut apartamentul care mă interesa. Altă aiureală: din totalul apartamentelor numai două aveau numărul inscripționat și unul avea trecut numele locatarului. Ce să fac ? Să bat cu piatra în poartă pe la fiecare și să le spun ce doresc ? Chestia cu secretomania domiciliului este problemă veche, dinainte de '89: să nu se știe ce tovarăș locuiește acolo, poate că are o funcție ce nu trebuie deconspirată; poate un securist, poate un milițian sau chiar un militar... iar restul nu contează. Ce prostii ! Eram convins că s-au uitat asemenea apucături și voi găsi pe ușă scris numărul de apartament și numele locatarului. Da' de unde ?

                                                                  Eu m-am mutat, după 89, într-un bloc în care nu era niciun fel de identificare al apartamentelor și i-am sugerat administratorului să afișeze un tabel (în hol la intrarea în bloc) cu numărul de apartament și numele locatarului, să poți fi găsit dacă te caută cineva. Nu domnule, pot veni persoane rău intenționate să dea spargeri. Nu m-a surprins răspunsul, omul lucrase la oamenii cu ochii albaștri. Avea vigilența în sânge !

                                                                                              Știind ce este la mine, nu mai m-am mirat că și alții mențin vigilența în continuare.

                                                                        Nu am reușit să găsesc persoana. Cei care au ieșit la poartă mi-au oferit date inutile, zic eu, intenționat. Și am plecat cum venisem.



-----------------  mihaigtanase@hotmail.com






                                              

luni, 5 noiembrie 2018

VEȘNICIA PE PĂMÂNT

Vedere Cimitirul din Brebu-Ph.
Noiembrie 2018 AM   















 de Mihai G. Tănase 








                                                                                    De această dată nu am putut să mă mai abțin: am intrat pe un domeniu, care la prima vedere, nu are ce căuta în sferele preocupărilor mele și la mulți li se vor părea că am luat-o razna. Dar, nu este chiar așa. Nu doresc să ajung să-mi pun binecunoscuta întrebare a lui B. Pascal: De unde vine omul și unde merge el ? Pentru că răspunsul era dat, deja, înainte de Pascal, în Evanghelia după Ioan.

                                                             Nu am studii teologice atestate, dar pot să afirm că mi-a plăcut doctrina creștin-ortodoxă și chiar dacă nu-mi plăcea, tot trebuia să spun același lucru pentru că am fost botezat în ea.

                                                                            Recent, după o perioadă de aproximativ cinci ani, am fost să-mi revăd locurile natale. Ce să vă spun ? Surprize după surprize ! Am să dezvolt numai una, cea referitoare la cum arată acum Cimitirul Parohiei I Brebu.

                                                                         Dacă până acum ceva vreme priveai cimitirul, fie din exterior sau din interior, credeai, fără prea multă imaginație, că vezi un tablou în ulei făcut de pictori celebri; indiferent de anotimp. Cruci din lemn, unele mai drepte,  altele înclinate sau chiar căzute la pământ de trecerea vremii... Ici și colo mai vedeai câte o cruce din marmură (familii care își arătau bogăția pământească și cine sunt ele).

                                                                           În cinci ani ani situația a devenit inversă: ici și colo mai vezi câte o cruce din lemn (la cei adormiți de curând), în rest un șantier măreț, ca să nu spun vast. 90 % sunt cruci alcătuite din beton placate cu marmură: se vor monumente funerare care mai de care; urme de beton întărit rezidual peste mormintele vecine... Ce profanare !  [ Când eram copil, mergeam cu mama în cimitir la câte o ceremonie și în timp ce preotul ținea slujba, eu nu înțelegeam mare lucru, mă plictiseam și n-aveam astâmpăr, mai călcam pe mormântul vecin și atunci ea mă punea să-mi fac semnul crucii, că am făcut păcat în fața lui Dumnezeu.] Am început să râd în gura mare când am văzut beton întărit  peste tot.

                                                                                Am avut discuții cu oamenii din sat și i-am întrebat pentru ce fac aceste kitsch-uri ? Crucea este o cruce stilizată (câteodată, din întâmplare bizantină), mică și cu fel de fel de epitafuri !  Cui folosesc toate aceste invenții, ce rost au ? Psalmul 102 spune că: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori; că un vânt a trecut prin el și nu va mai fi, și nici locul său nu se va mai cunoaște. Cine va mai știi de cel adormit ? Cel mult trei generații și excepțional patru ! Sau mai multe, dacă a fost o personalitate...
Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce de lemn, nu pe cruce din beton sau din piatră (integritatea ei a fost de circa trei sute de ani, când a descoperit-o sf. Elena) și nu de mărimea la care o fac credincioșii de azi. Păi, dacă vor să facă crucile din beton să le care în spate de la locul slujbei și până la locul de înhumare; nu așa a făcut Iisus Hristos pe calea Golgotei ? Nu trebuie să imităm drumul Crucii Sale ? Că suntem ortodocși !

                                                                  Doamne luminează-ne mintea !

-----------------------------------------


PS. Nu voi intra în polemică cu nimeni.




-------------------  mihaibrebu@hotmail.com

CUM SE SCHIMBĂ LOCURILE...

de Mihai G. Tănase 









                            Cum se schimbă locurile...



                                                    https://www.youtube.com/watch?v=1vfDpfM0M28




          --------------- mihaibrebu@hotmail.com